TEXTE

IN SPRIJINUL STUDIULUI INDIVIDUAL

AL MEDICILOR CARE STUDIAZA HOMEOPATIA

=============================================

 

   În această prezentare, realizată cu sprijinul lectorilor de la cursurile de homeopatie, precum şi a unor alţi colegi voluntari, facem loc unor note de curs, prezentări monografice sau articole privind remediile homeopatice sau alte teme, pe care le recomandăm medicilor cursanti spre studiu, în vederea aprofundării cunoştinţelor din acest domeniu.

 

   Desigur, apărând pe Internet, accesul este posibil şi pentru alte categorii profesionale dar, în acest caz, trebue să atragem atenţia că oricât ar părea de accesibilă la o primă vedere, cunoaşterea unor astfel de noţiuni, înţelegerea şi aplicarea lor în practică implică studii de specialitate mult mai subtile şi aprofundate, o analiză medicală competentă a simptomelor şi modalităţilor lor şi mai ales, în cazul urmăririi efectelor,  o mare răspundere profesională.

 

   Conţinutul celor prezentate aparţine bineinteles autorilor lor, intervenţia noastră vizând doar aspectele grafice, de procesare şi tehno-redactare.

 

   Vom fi încântaţi să cunoaştem părerea celor interesaţi şi eventualele sugestii sau propuneri pentru a da viaţă cât mai activă studiului acestei discipline terapeutice de mare viitor, care cere nu numai precizie ştiinţifică ci şi artă în conducerea tratamentului.

 

Dr. Ioan Teleianu

 

 

material bibliografic in sprijinul medicilor de la cursurile in urma carora se acorda competenta in homeopatie

 

CARCINOSINUM

Dr. Ioan Teleianu

(secvenţele şi schema de predare a cursului din 14 decembrie 2003)

 


Mai întâi un caz clinic:

 

Femeie de 42 ani, învăţătoare, prezintă de 8 zile o durere în zona fesieră dreaptă, de intensitate mijlocie, împiedicînd somnul din cauza poziţiei şi mişcărilor de întoarcere. Durerea era agravată dacă păşea mai energic, dacă stătea îndelung pe scaun sau în picioare.

 

Examenul clinic:

  • Semnul Lasegue pozitiv;

  • Prezenţa unei zone lineare, înguste, indurate, de tip reumatismal, pe marginea dreaptă a sacrului, dureroasă, cu iradierea durerii până la pliul fesier;

  • Sclerotică albăstruie;

  • Câţiva pistrui;

Alte semne consemnate:

  • Sensibilă la căldură;

  • Dorinţă de dulciuri;

  • Dorinţă de mâncăruri asortate, condimentate;

  • Sensibilă la muzică;

  • Sensibilă la zgomot;

  • Sensibilă la mustrări, dojeniri, apostrofări;

  • Sensibilitate superficială exagerată;

  • Anxietate de anticipaţie;

  Antecedente:

  Tatăl său şi cei doi fraţi ai tatălui, decedaţi de cancer. Fără tbc. în familie

 

Tratament:

Pe baza acestor semne a primit Carcinosinum 200 CH, o priză.

 

Rezultat:

  • Durerile s-au atenuat net a doua zi şi au dispărut  în ziua următoare.

  • În acelaşi timp pacienta a resimţit o stare generală de bine, o euforie marcantă şi o creştere a forţelor, devenind mai dinamică.

  • Nu a prezentat nicio reacţie de agravare.

 

 


Alt caz clinic:

 

Femeie de 38 ani, fără profesiune, suferindă de astm, cu crize care apar în fiecare seara, la culcare, niciodată ziua. Crizele nu sunt intense dar o obligă să se ridice, din cauza wheezing-ului. Ele cedează la supozitoare cu teofilină. Astmul se ameliorează la extracte hepatice şi se agravează după mesele copioase, prăjeli, mezeluri, crustacee.

 

Antecedente:

Personale:

  • astm infantil până la pubertate, apoi

  • reapărut la 30 ani şi în prezent;

  • tuse convulsivă;

Ereditare:

  • bunica din partea mamei, decedată

  • de cancer;

Colaterale:

  • o verişoară primară şi un nepot astmatici;                                              

 Examen clinic

 

•         Respiraţie normală (consultată ziua);

•         Meteorism abdominal important;

•         ficat insensibil la palpare, de dimensiuni normale;

•         membre inferioare extrem de subţiri faţă de corpolenţa trunchiului;

•         Pistrui multipli;

 

Tratament:

Lycopodium 30 CH, care n-a fost urmat de niciun efect pozitiv, deoarece:

  1. remediul aparent indicat n-a acţionat (a 5-a condiţie a lui Foubister);

  2. Are antecedente de cancer (prima conditie a lui Foubister);

  3. Prezenţa de pete pistruiate (a 6-a condiţie);

  4. Lycopodium nu acoperă  frica pacientei şi este complementar pt. Carcinosinum (a 5-a condiţie)

 

O doză unică de Carcinosinum 200 CH a vindecat bolnava în 9 zile, inclusiv flatulenţa şi o leucoree veche nesemnalată la consultaţie.

 


REMEDIUL CARCINOSINUM

 

Generalităţi

 

l      Carcinosinum este un remediu-nozod “modern”, apărut de circa 50 ani, rar prescris, deşi frecvenţa evocatoare a cancerului l-ar face prevalent chiar faţă de celălalt mare nozod al societăţii contemporane, Tuberculinum.

l      Nu apare în repertoriul Kent, ci in repertoriile mai noi;

l      Introdus de Pierre Schmidt, plecând de la o sursă din Statele Unite, prelevată din epiteliom de sân;

l      Datorăm o imensă documentatie clinică asupra remediului, cercetărilor publicate de Foubister si Templeton, folosind tot sursa susmenţionată. Patogenezia lui nu a fost realizată prin experimente suficient de riguroase, dar faptele de observaţie sunt extrem de precise şi controlabile în practică.

l      Ulterior, şcoala engleză, plecând de la surse multiple neoplazice, a preparat şi alte tipuri de Carcinosinum iar observaţiile clinice au amplificat mult reflectarea simptomelor sale, în repertoriile actuale ajungându-se la aproape 300 rubrici.

 

Carcinosinum, o nouă miasmă?

 

Simptomele   caracteristice  şi   incidenţa acestora în rândul populaţiei, în special la descendenţii familiilor  care au înregistrat frecvent  cazuri  de cancer,  fac  ca  acest remediu să devină centrul unei noi miasme, situată între sicoză şi lueză, numită CANCERINISM

 

Remediu major al zilelor noastre?

 

l      În prezent, descrierea simptomelor atribuite remediului Carcinosinum este destul de vastă, suficient ca să se poată vorbi de un adevărat policrest, uşor de confundat cu altele, iar importanţa sa terapeutică a dat naştere unor opinii interesante.

 

l      Gibson Miller spunea că dacă ar fi să aibă numai un singur remediu ar alege Sepia. Cum se ştie, alţi homeopaţi au emis preferinţe pentru Nux vomica sau Bryonia.

 

l      La ora actuală se infiripă tot mai mult ideea că ar fi de preferat Carcinosinum, faţă de prevalenţa unor stări şi trăsături clinice întâlnite în practica homeopatică.

 

Argumente clinice dominante în favoarea identităţii acestui remediu-nozod:

 

l      Antecedentele familiale;

l      Stări opuse şi alternante de reacţie;

l      Nevoia de a controla totul, conştiinciozitate plină de cusururi, chiţibuşerii, de anticipare;

l      Personalitate extrem de sensibilă la orice;

 

Antecedentele familiale

Acest aspect comportă discuţii:

 

l      Există constatarea frecventă că indivizii Carcinosinum au ascendenţi in familie, care au avut cancer;

l      Există şi multe situaţii cu situaţie inversă:  tipologie de Carcinosinum,  fără antecedente familiale cu cancer;

 

Constatări frecvente in practică:

  • la un copil cu simptome de Carcinosinum nu prea găsim simptome la părinţii acestuia, din care să rezulte indicaţia acestui remediu;

  • în schimb, dacă subiecţii Carcinosinum au copii, de regulă aceştia prezintă frecvent simptome care necesită administrarea  acestui remediu.

 

Concluzie:

 

   “Ca şi când explozia miasmei cancerinice ar avea nevoie să atingă mai întâi o masă critică în familii...”

      (Don Webley, citat de E.Broussalian)

 

Stări opuse, alternante de reacţie

 

q     De aici o mare variabilitate de reacţie, ca de la o extremă la alta, faţă de acelaşi lucru, la aceiaşi persoană:

 

o        În fapt, fiecare remediu are o acţiune bifazică: de ex. unii subiecţi, Natrum m., au preferinţă pentru sare, alţii nu au;

 

o        La Carcinosinum, acelaşi subiect, la un moment dat are o preferinţă excesivă pentru ceva, de ex. pentru ouă, apoi trece în cealaltă extremă, cu dezgust pentru ouă, fiind deranjat chiar şi de mirosul acestora;

 

q     Această reactivitate excesivă, la cei doi poli opuşi, explică variabilitatea şi alternanţa simptomelor şi tipologiilor comportamentale:

 

o        Copilul este hiperactiv, agitat, supărăcios, nu ajunge să adoarmă, etc. sau apoi, după un timp, devine introvertit, apatic, tăcut, etc.

 

o        Mama prezintă un copil cu manifestări insuportabile, turbulent şi bătăuş, iar la consultaţie, în locul “monstrului”  apare un copil adorabil, ca o Pulsatilla;

 

l      Putem trage concluzia că acest remediu se aseamănă într-atât cu alte remedii, luate parţial, încât luat total nu se aseamănă cu niciunul

                      (în fapt, cancerul nu este doar unul singur şi el este clar

                       altceva decât celelalte boli!).

 

l      Carcinosinum realizează trăsătura de unire între alte remedii ce apar indicate, ca de ex. Phos., Nat-m., Puls., dar care nu acoperă total cazul.

 

l      Antagonismele, stările alternante de reacţie, ne trimit adesea la remedii ca: Ignatia, Pulsatilla, Tuberculinum, dar trăsătura de bază rămâne aceea că apar la acelaşi individ, cu energie debordantă, necontrolată, haotică – sugestivă temperamentului miasmei.

 

Nevoia de a controla totul, conştiinciozitate extremă, perfecţionism, comportament de cusurgiu, chiţibuşar, de anticipare:

 

l      Această caracteristică generală face ca viaţa subiectului să fie extrem de complicată, pornind de la grija de a fi conştiincios, responsabil şi eficient şi terminând cu grija pentru fleacuri, pierderea în amănunte, îngrijorări pentru ce poate apare, etc.

 

l      El trebue să prevadă totul dinainte, în mod minuţios, ca şi când ar resimţi în interior un potenţial distructiv gata să se dezlănţuie în orice moment, pe care vrea să-l controleze şi să-l evite prin tot felul de precauţiuni exasperante (se confundă oarecum cu Arsenicum).

 

l      De aceea îşi ia anumite precauţiuni, se nelinişteşte pentru o zgaibă apărută, vrea să ştie de unde vine, intră în panică, i se pare că se agravează, etc.

 

Rubricile din repertorii cer o interpretare atentă:

 

v     Principala rubrică “FASTIDIOUS” = tipicar, cusurgiu, chiţibuşar are 4 remedii principale (Ars., Carc., Med. şi Nux-v.)  În Kent apar doar două, primul şi ultimul.

 

     Această rubrică trebue înţeleasă în sensul unei persoane foarte atente în respectarea regulilor, care este tipicară, urmăreşte ca totul să fie ca la carte, legându-se de toate detaliile formale; această personalitate e întruchipată de comportamentul birocratic;

          (Nux-v., de ex. este iritat când salariatul a ieşit din vorbele sale, din dispoziţiile date, ca şi când n-a respectat în mod formal, disciplinat, ordinele).

 

v     Rubrica “CONSCIENTIOUS” = conştiincios, se referă la o persoană în sens moral, el face ce face pentru că aşa e corect şi bine şi o face cu migală, cu minuţiozitate. În fapt, cusurgiul de mai sus, doar se erijează într-un astfel de comportament, el este şi el “conştiincios” dar în limitele rigide ale ritualului său.

 

Anxietatea de anticipaţie decurge din nevoia de a controla totul, de a anticipa tot ce se poate întâmpla:

Această anxietate de anticipaţie este de altă natură decât cea întâlnită la alte remedii. Iată o comparaţie cu unul din aceste remedii, Arsenicum:

 

       - Se zice că o mamă, Arsenicum, o va pisălogi pe fiica ei care pleacă într-o călătorie de vacanţă, ca să fie atentă cum trece strada, să-şi pună centura de siguranţă şi să conducă cu grijă maşina, în infernul de pe şosele, pentru a evita un accident....

 

      - Mama Carcinosinum va avea grija ca fiica ei să fie impecabilă în timpul voiajului, să aibă hainele curate, mai ales lingeria intimă, pentru ca, în caz de accident, să nu fie văzută de lume cu lingerie neîngrijită, îndoielnică...

 

Anxietatea de anticipaţie duce la instalarea unor stări continui de trac.

 

   Nevoia unei persoane Carcinosinum de a controla, asociată adesea cu grija de a fi conformă cu tot ceea ce alţii aşteaptă de la ea, duc la apariţia unor stări de anxietate continuă, chinuitoare.

 

   Aceasta face ca, alături de Silicea, Argentum, Phosphorus şi Lycopodium – Carcinosinum să fie remediul cu cel mai mult trac.

 

 

Personalitate extrem de sensibilă

 

Sensibilitatea şi urmările ei oferă o coloratură simptomatologică extrem de complexă care pune mari probleme de diagnostic diferenţial cu alte remedii

 

            În repertorii o găsim la rubricile: 

    SENSIBILITATE, îndeosebi la muzică şi la admonestări şi reproşuri;

 

      - ea rivalizează cu Calcarea carbonica, Ignatia, Lycopodium şi mai ales cu Staphysagria.

 

      - Diagnosticul diferenţial cu Staphysagria ar fi  imposibil dacă nu ar exista diferenţe între cele două, privind gusturile alimentare.

 

    În practică întâlnim, de aceea, copii hipersensibili care au nevoie de Carcinosinum, dacă poartă amprentele unor urmări ale atitudinilor educative foarte rigide, sau unor brutalităţi şi frustrări profunde – care, de regulă, ne trimit  tot la Staphysagria.

 

ŕSensibilitatea afectivă, dorinţa de a place şi de a se face plăcuţi şi acceptaţi  ne trimite spre PULSATILLA,  mai ales că şi ea anticipează destul, plânge vorbind de simptomele sale, se agravează într-o încăpere prea  caldă, etc.

 

    Şi în acest caz, fără a detecta cu precizie gusturile alimentare de la Carcinosinum, alegerea va fi  imposibilă.

 

    Ce facem în asemenea situaţii ?

    Aplicăm regula de securitate generală cunoscută:

    Dăm mai întâi remediul vegetal, care, dacă nu dă satisfacţie totală, poate fi urmat de Carcinosinum

 

 

  ŕCompasiune, anxietate pentru alţii, dorinţă de companie – ce decurg tot din extrema sa sensibilitate – ne îndrumă spre

PHOSPHORUS, alt remediu cu care Carcinosinum are puncte comune;

   Departajarea se poate face prin:

     - prezenţa tendinţelor hemoragice,

     - antecedente tbc.,

     - lipsa de reacţie la BCG, etc. toate  prevalente la Phosphorus

 

ŕ Se supără, se ofensează cu uşurinţă – este tot o faţetă importantă a sensibilităţii extreme, pe care o găsim frecvent şi la Tuberculinum şi Sepia;  iată câteva detalii:

 

SEPIA: 

  • are în comun nevoia de a dansa şi de hiperactivitate dar ea  se ameliorează la eforturi, cu toată oboseala sa marcată cunoscută, pe când la Carcinosinum nu se întâmplă acest lucru. 

  • are antecedente de angină repetată şi multe determinări în sfera  ginecologică iar Carcinosinum cel mult o afectare faringiană de tip cronic;

  • are cefalee cu o tipică afectare deasupra ochiului stâng, pe când Carcinosunum preferă partea opusă;

  • are agravare în aer liber, pe când Carcinosinum se agravează nu la aer ci în cameră supraîncălzită;

 TUBERCULINUM:

  • Copilul tuberculinic este “rău”, distrugător, iritabil, se loveşte cu capul de lucruri sau loveşte pe alţii... – pe când Carcinosinum este gentil, orice s-ar întâmpla, şi mai degrabă  trist şi anxios;

  • Tuberculinum are o sensibilitate bine valorizată la zgomot, pe când Carcinosinum are o sensibilitate în general;

    NATRUM MURIATICUM:

  • agravat de consolare, ca şi Carcinosinum;

  • preferinţe alimentare apropiate;

  • nemultunit de orice, Carcinosinum e nemulţumit de sine;

  • solitar, detestă compania, e greoi dimineaţa, pe când Carcinosinum are nevoie de companie, e volubil dimineaţa şi adoră să circule, şi să călătorească;

  • agravat înainte şi în timpul furtunii, pe când Carcinosinum este ameliorat în timpul furtunii şi îi plac tunetele şi fulgerele chiar dacă se agravează după furtună;   

Cum ne "descurcăm" ?

 

   Unii autori atrag atenţia asupra faptului că ar trebui să ne gândim la Carcinosinum totdeauna când datele clinice ne trimit cu precizie la unul din remedii, căruia nu i se potriveşte unul din semne, ca de ex.

  • Un fel de Pulsatilla, căreia îi place mult ... sarea;

  • Un fel de Phosphorus căruia îi place să se culce pe partea... stângă;

  • Un fel de Arsenicum anxios care uneori are nişte pofte alimentare bizare.

Vom ţine seama de:

•         Antecedentele evocatoare

•         Patologiile semnificative

•         Semnele psihice

•         Semnele cutanate

•         Dorinţele şi aversiunile alimentare

•         Semnele generale,

astfel:

 

1. Antecedentele evocatoare:

Antecedentele familiale:

•         Cancer;

•         Diabet;

•         Alcoolism;

•         Demenţă;

•         Alte boli grave;

 

  Observaţie: cu cât se vor pune la punct mai bine informaţiile patogenetice, cu atât  ne vom crampona mai puţin de antecedente .

 

2. Patologii evocatoare:

•         Insomnia copilului; Poziţia genu-pectorală;

•         Constipaţia în timpul copilăriei, însoţită des de:

•         Prolapsul anal şi fisurile anale;

•         Febre intense, deşi bine suportate;

•         Alergiile cu rinite spasmodice (febra de fân);

•         Urmările vaccinărilor.

3. Semnele psihice

  • Anticipaţia şi comportamentul “chiţibuşar”;

  • Extrema sensibilitate:

•         La muzică:

§         plânge ascultând, sau

§         se bucură dansând;

•         La furtună (adoră tunetele şi fulgerele);

•         La mustrări, dojeniri, admonestări;

  • Dorinţă de companie dar aversiune pentru mulţime;

  • Urmări ale unor greutăţi sau suferinţe prelungite;

  • Urmări ale spaimelor sau fricilor;

  • Extremă excitaţie sexuală (masturbare precoce la copii);

4. Semnele cutanate:

Se citează, ca importante, următoarele:

 

•         Petele maronii (culoare ca de cafea cu lapte);

•         Aluniţele (pete de frumuseţe);

•         Culoarea albăstruie a conjunctivelor;

•         Frecventa apariţie de moluscum;

 

5. Dorinţele şi aversiunile alimentare:

 

Mai întâi, ATENŢIE la repertorizări !

   Aceste date, fiind foarte bogate, sunt adesea supralicitate în repertorizările cu ajutorul computerului, situând Carcinosinum prea des  în fruntea celorlalte remedii. Au putut da astfel naştere unor controverse printre homeopaţi, care nestabilind corect ponderea simptomelor alese pentru repertorizare, s-au alarmat de incidenţa crescută a indicaţiei terapeutice a remediului.

 

În esenţă este vorba de:

Ř      Foame marcată;

Ř      Dorinţă de sare, de alimente grase, fructe şi ouă;

Ř      Tot aşa de bine poate exista aici şi aversiune.

 

  Apar destul de nuanţat şi:

Ř      Dorinţa de alimente asezonate, condimentate (Phos., Sep., Nat-m.);

Ř      Dorinţa de ciocolată (Hydrophobinum, Sepia).

               Ř      Mai nou: dorinţa de supe;

 

6. Semne generale:

Pot fi considerate rare.

Ne bizuim mai mult pe unele modalităţi sau circumstanţe:

  • Agravare în cameră caldă, respectiv ameliorare în aer liber (ca Pulsatilla);

  • Urmări ale unor boli acute grave;

  • Sensibilitate (agrav. sau amel.) la mare, ocean;

  • Amel. înainte de furtună şi agravare după;

  • Schimbare continuă a simptomelor, cu stări contradictorii sau alternante;

  • Ticuri şi sacade musculare peste tot dar mai frecvent la ochi (pleoape);

 


Completare

 

CONDITIILE LUI FOUBISTER PRIVIND INDICATIA REMEDIULUI CARCINOSINUM

CA  REMEDIU CONSTITUTIONAL :

--------------------------------------------------------------

(a) Antecedentele familiare (şi probabil istoria personală).

(b) Reacţia la aerul de pe litoralul marin.

(c) Apetitul.

(d) Poziţia genu-pectorală (sprijinit pe genunchi şi coate) la copii.

(e) Remedii relative, cu vreo două sau trei indicaţii parţiale mai puternice, sau, unul sau mai multe remedii care n-au realizat ce se aştepta de la ele;

(f) Aaspectul  pacientului.

 

    Toate preparatele carcinosinice au o acţiune comună generală dar probabil că un plus de experienţă va demonstra şi punctele care să le diferenţieze.

 

 

 

BIBLIOGRAFIE

 

Foubister M.: Carcinosin. British homeop. Journal, 1954.

Templeton W.: Carcinosin. B.H. J., April 1954.

Julian O.A. : Biotherapiques et Nosodes, Maloine, Paris, 1962

Hui-Bon-Hoa J.: Carcinosinum. Etude pathogenesic et clinique. Annales Homeop.fr. Oct., 962, p. 5.

Broussalian Ed.: Carcinosinum (Homeo-Planete)

Vithoulkas G.., Materia Medica Viva, vol.1 (Archibell - Encyclopaedia Homeopathica)

 


 

 

material bibliografic in sprijinul medicilor de la cursurile in urma carora se acorda competenta in homeopatie
 

SEPIA (note de curs)

                                                                                            Dr Doina Pavlovschi

Cefalopodă – Sepia – cerneală de sepia (melanina)

 

ACTIUNE

·     psihic : depresie, fatigabilitate iritabila ;

·     congestie venoasa portala cu insuficienta hepatica si greutate pelvina,

      prolaps uterin ;

·     slabiciunea tuturor tesuturilor, visceroptoza.

 

MODALITATI

Agravare :  inainte de pranz si seara, inainte de furtuna, aer rece, vant de est, în societate.

Ameliorare : exercitiu fizic, mergand repede, la presiune, la cald, intinzandu-se.

 

SISTEM NERVOS

Trista si abatuta, fara bucurie de viata, plange cand vorbeste despre ea, totu-i negru, se simte nenorocita. Indiferenta la preajma si la ai sai. Obosita fizic si psihic, apatica, taciturna, inchisa în ea,  nimic nu o intereseaza, nimic nu o distreaza.

„Nostalgica pentru trecut, indiferenta pentru prezent, dar face planuri pentru viitor. ”

Se doreste singura, nu suporta consolarea. Iritabila, se vexeaza usor, nemultumita de ceilalti si de ea insasi. Nu suporta contradictia. Foarte impresionabila, cu nelinisti si frici. Poate fi anxioasa seara ca si Causticum. Somnolenta ziua, mai ales cand sta, insomniaca noaptea, foarte obosita dimineata la trezire. Bufeuri de caldura cu vertij dimineata la trezire. Cefalee cu durere apasatoare în ochiul stang, cu iradiere în occiput, cu impresia ca globii oculari sunt impinsi în afara, agravata clatinand capul sau la efort, ameliorata seara si la aer curat.

Sensibilitate dureroasa a pielei capului, caderea parului. Sensibilitate dureroasa a ochilor seara, cu senzatie de arsura si nisip în ochi, lacrimare dimineata si seara. Pleoape superioare grele si cazande (Gelsemium). Eruptie herpetica a pleoapelor superioare. Intoleranta pentru lumina stralucitoare. Hipersensibilitate la zgomot, acufene. Dureri dentare agravate ora 18-24, cu senzatia de dinti prea lungi, carii dentare, pioree.

 

APARAT DIGESTIV

Gura uscata, buze umflate dimineata, herpes al buzei inferioare. Gust sarat (Carbo vegetabilis,  China). Dorinta de lucruri acide, otet, muraturi, aversiune pentru carne. Nu suporta mirosul de bucatarie (Colchicum). Agravare la lapte – diaree. Greturi dimineata la sculare si spalandu-se pe dinti, ameliorate dupa ce mananca. Senzatie de gol în stomac

(Ign. , Puls. , Podoph. ) imediat ce se gandeste la un aliment dorit, neameliorata mancand. Dispepsie prin abuz de tutun. Distensie abdominala cu borborigme si flatulenta cu senzatie de greutate pelvina. Durere profunda în regiunea hepatica  ameliorata culcat pe dreapta sau la masaj. Constipatie cu scaune dificil de evacuat, insuficiente, dure, scibale brune. Senzatie continua de bol greu în rect (Anac. , Lach. , Lil. tigr. , Platina), neameliorata de scaun. Durere brusca, acuta în anus ameliorata mergand repede sau daca incepe sa evacueze scaunul. Hemoroizi proccidenti în mers sau la scaun. Secretie anala quasi constanta

(Ant. cr. ). Prolaps rectal.

 

APARAT RESPIRATOR

Nari uscate, umflate si ulcerate. Aversiune pentru mirosuri. Tuse seaca, spastica, iritanta, obositoare, agravata seara dupa ce s-a culcat (Sang). Dureri constrictive în piept agravate dupa somn, ameliorate mergand repede. Senzatie de opresiune dimineata si seara.

 

APARAT URO-GENITAL

Senzatie de presiune în vezica, pelvis, cu nevoia imperioasa de a urina („bearing down”); cistite repetate. Incontinenta de urina în prima parte a noptii. Urina tulbure, fetida, cu depozit rosu aderent de peretii vasului.  

Barbat : secretie uretrala cronica, senzatia de picatura cronica, transpiratii fetide ale scrotului. Condiloame în jurul glandului.

Femeie : menstre intarziate si de scurta durata, cu aparitie matinala, sange negricios. Senzatie de presiune pelvina în jos, ca si cand totul ar vrea sa iasa prin vulva (Lil-t. ) Uscaciunea vaginului si vulvei dupa menstre. Vagin dureros la actul sexual. Dureri lombare sfasietoare la menstre.  

Simte nevoia sa-si incruciseze picioarele. Prolaps uterin. Leucoree galbena, acida inainte de menstre, dupa fiecare mictiune, cu aspect laptos (Calc. phos. , Puls. ) numai ziua, cu arsuri si escoriatii ale coapselor. Avort în ultimele luni de sarcina. Frigiditate. Sterilitate. Dureri lombosacrate.  

 

PIELE

Senzatie de frig pe alocuri : vertex, intre umeri, picioare reci în pat. Prurit în plicele coatelor(Rhus  tox. , Sulph.) sau oriunde în alte parti neameliorat de scarpinat , ci transformat în arsuri. Eczema. Psoriazis. Herpes circinat catamenial. Ihtioza. Urticarie agravata la aer, ameliorata în camera calda.

Pete galbene sau brune pe spate, umeri, abdomen, pata calare pe nas, pete de sarcina. Fata palida.

Transpiratii abundente, acre, mai ales axile si scrot.

Durerile toate converg spre spate si se insotesc de frisoane si slabiciune.

 

BIOTEREN : psoro-tuberculinica cu tendinta cancerinica.

 

REMEDII COMPLEMENTARE :

Natrum muriatic, Sulphur iodat, Tuberculine.

Nux vomica ii intensifica actiunea.

 

RELATII :

Pentru tulburari reflexe de origine uterina : Bell. , Act. rac. , Helonias, Kali carb. , Lil. t. , Platina.

Pentru tulburari hepatice : Chel. , Nux v. , Phos. , Lyc.

Pentru urini fetide : Benzoic acid, Nitri ac.

Pentru psoriazis : Arsenicum album, Arsenicum iodatum.

Pentru psihism : Natr. mur. , Phos. ac. , Caust.

Pentru „bearing down” : Lilium tigrinum, Murex purpurea

 

INDICATII CLINICE

Afectiuni hepato-digestive : visceroptoza, dispepsie atona, hemoroizi, migrene digestive.

Afectiuni genito-urinare: metrite, leucoree, prolaps uterin, amenoree, dismenoree, menopauza,

sterilitate, frigiditate, colibaciloze urinare.

Afectiuni cutanate : eczema, herpes catamenial, pete de sarcina, psoriazis, fisuri sangerande nedureroase, veruci.

Afectiuni nervoase : depresie.

 

POSOLOGIE

·     simptome locale : dilutii joase:  5-7 CH

·     simptome generale, simptome locale severe, simptome cronice : dilutie 9-15 CH

      (de 1-3 ori/sapt.)

·     simptome psihice : dilutie 30-200-M CH la 1-2-4-8 saptamani

·     simptome genitale : 15-30 CH în a 5-a si a 20-a zi de ciclu menstrual.

Sterilitate : 30CH-30CH- 200 CH dimineata, pranz si seara intr-o singura zi.

Ora 16 ar fi de preferat în afectiunile digestive.

Prizele de dilutii inalte nu se repeta prea des.

In depresie cu idei suicidare nu sunt recomandate dilutiile inalte de la inceput pentru ca pot grabi sinuciderea (Aurum). Sunt preferabile dilutiile crescande.

 

 

 

material bibliografic in sprijinul medicilor de la cursurile in urma carora se acorda competenta in homeopatie
 


REMEDII SUPURATIVE CRONICE

-note de curs -

Dr Doina Pavlovschi

 

Bioteren predilect : I : psora – II : psoro-tuberculinismul – III : psoro-luetismul si psoro-sicoza.

Psora = abces cald,

Psoro-tuberculinismul = abces rece.

 

REMEDII DE FOND – se folosesc dupa trecerea fazei acute pentru prevenirea recidivelor.

 

PSORA

 

HEPAR SULPHUR, SULPHUR SI CALCAREA CARBONICA = triada mare de remedii cronice ale supuratiei psorice.

GRAPHITES – in acest stadiu de degradare a psoricului apare blocajul emonctoriilor – auto-   intoxicare, insuficienta hepatica – mai putine eliminari cutanate si mai multe leziuni parenhimatoase. De exemplu : la 20 ani furunculoza, la 50 ani uremie.

LYCOPODIUM – insuficienta hepatica mai avansata in evolutie, tulburari renale.

PETROLEUM – insuficienta hepato-renala, leziuni cutanate torpide (eczema fisurata).

PSORINUM – mai blocat cutanat decat precedentii, leziuni parenhimatoase grave.

Administrarea acestor remedii poate readuce supuratia cutanata in prim plan, semn de evolutie favorabila de descarcare toxinica.

 

PSORO-TUBERCULINISM

 

CALCAREA PHOSPHORICA, NATRUM MURIATIC - acnee cronica fara supuratie

SILICEA – supuratie cronica (stadiu echivalent cu Petroleum in psora)

TUBERCULINE (MARMOREK este preferabil la copii si adolescenti).

 

PSORO-LUETISM

 

CALCAREA FLUORICA, AURUM, LUESINUM

 

PSORO-SICOZA

 

De la Graphites spre NATRUM SULPURICUM, THUYA (echivalent Petroleum, Silicea),

MEDORRHINUM

 

ISOTERAPICE

STAPHYLOCOCINUM, STREPTOCOCINUM, etc.

 

REMEDII SIMPTOMATICE

Se folosesc in toate fazele de la congestie la supuratie cronica

FAZA CONGESTIVA, inflamatorie, nesupurativa – 5 remedii dintre care 3 mai importante :

ARNICA  - furuncule in stadiul incipient de vasodilatatie capilara cutanata. Leziuni simetrice.

BELLADONNA –calor, rubor, tumor, dolor.

FERRUM PHOSPHORICUM –tuberculinic cu reactie lenta.

LEDUM – etiologic traumatism intepat. (mare remediu pentru intepaturile de insecte)

APIS – aparitie brusca a edemului inflamator rozaliu.

FAZA DE SUPURATIE

MERCURIUS SOLUBILIS – dilutie mijlocie pentru resorbtie, dilutie joasa pentru abcedare.

PYROGENIUM – daca este sansa de resorbtie are prioritate. Dilutie 7 CH o doza si se asteapta

(6 ore), Daca apare resorbtia nu se mai da nimic. Daca nu apare nu se repeta Pyrogenium, poate opri supuratia si da abcese torpide greu de tratat. Pyrogenium este util si in colectii supurate cu drenaj facil. In cele cu drenaj exterior dificil poate fi periculos = fistule, cronicizari.

In colectiile supurate din organe profunde sau cavitati inchise (apendicite, otite, osteite) nu se administreaza remedii de supuratie – pericolul fistulelor purulente, deschiderii in peritoneu.

HEPAR SULPHUR – indicat daca nu apare resorbtia dupa Pyrogenium. Dilutia inalta 15-30 CH resoarbe, dilutia joasa 4-5 CH abcedeaza, dilutia 7 CH ar fi la mijloc, ar face ce e de facut.

 

FAZA DE SUPURATIE CRONICA

CALCAREA SULPHURICA cu acolitii sai PULSATILLA si KALI SULPHURIC, SILICEA

 

FORME GRAVE DE SUPURATIE

Supuratie acuta pe teren deficitar sau cu germeni foarte virulenti, septicemie.

ARSENICUM ALBUM – important ca si Hepar sulphur in supuratia acuta si Silicea in cronica.

ECHINACEA – dilutie joasa.

TARENTULA CUBENSIS –antrax

LACHESIS –septicemie

NAJA – septicemie cu insuficienta cardiaca – maladie Osler.

CROTALUS – septicemie cu tendinta hemoragica.

PYROGENIUM, ANTHRACINUM – cazuri grave.

ISOTERAPICE NU se prescriu in septicemii – organism slabit, nu se face imunizarea.

Sunt necesare remedii cu actiune rapida, nu de desensibilizare care cer timp.

REMEDII COMPLEMENTARE – remedii de drenaj si remedii de uz extern.

 

REMEDII DE DRENAJ

GUN POWDER – dilutii joase 3X – 4 CH sau 5 CH in defervescenta oricarei supuratii, util mai ales in supuratii streptococice sau staphylococice.

MYRISTICA = bisturiul homeopatic – actiune pe tesut conjunctiv – TM 5 picaturi la 2-4 ore, sau 4 CH sau local in comprese. Util in panaritii.

LAPPA MAJOR – supuratii cutanate, acnee, impetigo, staphylococii – dilutii joase TM – 3X.

PULSATILLA, KALI PHOSPHORIC – stadii terminale supurate ale mucoaselor.

 

REMEDII DE UZ EXTERN

MYRISTICA, CYRTOPODIUM – panaritii si altele.

ECHINACEA – antrax

CALENDULA – orice supuratie.

 

 

 

material bibliografic in sprijinul medicilor de la cursurile in urma carora se acorda competenta in homeopatie

 

spiritul remediului

SILICEA TERRA

in viziunea lui

R. SANKARAN

 


Unul din marii homeopaţi contemporani, indianul R. Sankaran, are meritul de a fi adâncit studiul remediilor homeopatice, detectând  aşa  numitul  "spirit  al  remediului",  în urma interpretării unor observaţii minuţioase asupra simptomelor. Deşi nu lipsite de controverse, lucrările sale aduc o serie de elemente preţioase în diagnosticul de remediu şi atrag atenţia asupra rolului imens al felului cum trebue să decurgă o consultaţie homeopatică.

                                                                                                                        Dr. Ioan Teleianu

 

Cuvântul “ Neastâmpăr (Agitaţie)” este menţionat în Repertoriul lui Phatak în dreptul remediului Silicea. Silicea este încordat, mai ales în prezenţa celorlalţi. Cel mai important lucru la Silicea este gândul  “Oare ce cred ceilalţi despre mine ?”

 

Nu este important faptul că oamenii  se gândesc la el ca la o persoană bună sau drăguţă, ci faptul că el este privit într-un anumit fel, într-un mod fix (stabil, neschimbat). El nu doreşte o opinie (apreciere) bună, ci una fixă şi precisă, de exemplu, el nu vrea ca ceilalţi să spună: “Acest om  este o persoană foarte utilă şi înţelegătoare”. Dacă el are ideea (fixă) că ar trebui să fie un mare savant, atunci are grijă ca ceilalţi să creadă acest lucru despre el. Astfel ajungem la concluzia că o persoană Silicea are un sentiment de bine condiţionat de obţinerea unei (anumite) imagini specifice.

 

Starea de Silicea se naşte astfel din situaţii în care acceptarea unei persoane de către ceilalţi presupune ca o condiţie necesară atingerea unei imagini specifice. De exemplu, unui copil i se spune că va fi acceptat şi iubit doar dacă va evolua într-un anumit mod.

 

Astfel el va excela în sport, devenind un bun jucător de cricket. De aceea este foarte important pentru acest copil ca ceilalţi să creadă despre el că este un bun jucător de cricket, chiar mai bun decât în realitate. Aceasta va crea tensionare şi timiditate în prezenţa celorlalţi:

  • Timiditate în public,

  • Monomanie,

  • Idei fixe,

  • Acţiuni fixe,

  • Numără bolduri,

  • Gândire rigidă,

  • Egotism,

  • Tulburări datorită egotismului,

  • Agitaţie (neastâmpăr).

Comparaţie cu Palladium: sentimentul de bine al lui Palladium  este condiţionat de obţinerea părerii bune a celorlalţi şi nu de o părere specifică. Este “Dorinţa de a fi apreciat de ceilalţi”. Aceasta înseamnă că trebuie să spui: “Ce persoană drăguţă este!” sau “ Ce persoană bună este el!”. Nu poţi spune aceste lucruri despre Silicea. Palladium apare în situaţia în care un copil are nevoie să obţină părerea bună a celorlalţi, altfel el va fi neglijat şi neapreciat.

 

Situaţia lui Carcinosinum este asemănătoare: copilul trebuie să fie perfect din toate punctele de vedere - în activitatea lui, în îmbrăcăminte etc., iar acest sentiment de bine este motivat de faptul că el este perfect şi controlat (stăpânit). Astfel, vom căuta în rubricile:

  • Mofturos, dificil, greu de mulţumit,

  • Sensibil la dojană, ceartă,

  • Se ofensează cu uşurinţă,

  • Dorinţa de a călători (Tuberculinum).

Starea de Tuberculinum apare când părinţii forţează copilul să adopte standardele lor şi astfel copilul va încerca să se revolte - “Obrăznicie”- şi să plece - “Dorinţa de a călători”. Aceasta este  conexiunea dintre Carcinosinum şi Tuberculinum. Aceasta ilustrează cum Materia Medica situaţională leagă remediile unele de altele. Am ajuns la Palladium de la Silicea, la Tuberculinum de la Carcinosinum – toate au stări similare, dar trebuie să observăm micile diferenţe în starea fiecărui remediu. Diferenţele apar în exprimarea şi în starea de fapt. Se spune că Silicea apare în situaţia în care trebuie să obţii o anumită imagine pentru că numai aşa vei fi acceptat, de aceea, nevoia de a fi acceptat este o componentă a situaţiei de Silicea.

  • Supus, influenţabil, cedează uşor,

  • Caracter slab, blândeţe.

Deci Silicea încearcă să atingă o imagine făcută pentru el de altcineva. Pentru aceasta el se va supune acestei imagini, dar va deveni fixat în ea şi va fi “Încăpăţânat”. Această combinaţie de “Încăpăţânare” şi “Supunere” se va găsi la Silicea într-un mod neobişnuit. Pe de o parte există “Dorinţa de a fi magnetizat, hipnotizat” – de exemplu vrea să fie complet sugestionat de altcineva -, iar pe de altă parte este atât de fixat în opiniile sale încât atunci când este contrazis devine violent: “Contrazicere, intolerant la, trebuie să-şi înăbuşe violenţa” (Aloe socotrina, Silicea).

 

Silicea nu se revoltă deschis, ci îşi menţine opiniile. Samuel Butler spunea: “Convinsă împotriva voinţei sale, ea îşi va menţine totuşi aceeaşi opinie.” Deci ea va spune “Da” în final şi nu va face mare caz, dar în interior ea va gândi:”Nu, este greşit”. Silicea este “Dependentă”. Ea este incapabilă să se revolte, dar dacă se va supune complet şi va renunţa la scopurile şi reprezentările sale, atunci cel de care este dependentă nu o va mai place, aceasta este o contradicţie stranie.

 

Situaţie: Un bărbat este însurat cu o femeie nu prea educată şi curând ea descoperă că bărbatul ei îşi doreşte numai o soţie educată, cu anumite cunoştiinţe. Dacă ea nu este aşa, soţul va începe să o dispreţuiască. Astfel ea va începe să studieze literatura, va învăţa foarte mult şi va încerca să devină perfectă. De aceea, rubricile în care vom căuta vor fi:

  • Tulburări din cauza anticipării,

  • Anticipare, examen, înainte de,

  • Teama de eşec,

  • Iluzia, cădea, că va.

Deci ea se va concentra în totalitate asupra literaturii şi va încerca să-şi construiască o imagine în acest mod, ea va fi foarte nervoasă atunci când va avea oaspeţi deoarece se teme că ignoranţa ei va fi dezvăluită. Ea este dependentă de şi supusă bărbatului. În acelaşi timp, dacă soţul spune:”Lasă literatura, hai să ieşim în oraş“, ea va deveni încăpăţânată deoarece dacă ea va renunţa la asta, bărbatul îşi va pierde respectul pentru ea. Soţul o vrea supusă, dar în acelaşi timp vrea să aibă personalitate, astfel că îi va transmite ambele mesaje, iar ea va răspunde în acest mod, ea nu poate ceda prea mult, dar nici nu poate fi prea încăpăţânată, asta este situaţia ei. Supravieţuirea ei depinde de modul în care le demonstrează celorlalţi că este foarte bună într-un anumit fel.

 

Lycopodium este asemănător lui Silicea. Supravieţuirea lui Lycopodium depinde de atingerea unui anumit scop mai degrabă decât de obţinerea unei anumite imagini. De aceea Lycopodium nu este prezent în rubrici ca:

  • Timiditate la apariţia în public,

  • Monomania.

Fixitatea lui Silicea nu este prezentă la Lycopodium. După ce Lycopodium atinge un ideal, el se va pregăti pentru un altul, dar la Silicea există o imagine specifică pe care nu o atinge niciodată.

 

Una din situaţiile de tip Silicea este cea a copilului cel mai mare dintr-o familie. Acest copil este “purtătorul torţei”, cel care duce mai departe numele familiei, prinţul regent. Prinţul regent trebuie să corespundă unei imagini extraordinare. Oamenii pot ignora (ocroti) cel de-al doilea sau treilea copil, dar atenţia tuturor este îndreptată asupra prinţului regent. Astfel Silicea se apropie de Aurum metallicum care este de asemenea copilul cel mai mare. Diferenţa este aceea că Silicea este legată de imagine în timp ce Aurum metallicum este legat de datorie. Silicea nu are responsabilitate pe când Aurum metallicum are responsabilitatea întregii familii.

 

Aurum metallicum: Materia Medica situaţională este cea care ne arată că supravieţuirea lui depinde de îndeplinirea datoriei. Aurum metallicum este copilul cel mai mare dintr-o familie în care tatăl a murit. Societatea îl va blama pe Aurum metallicum dacă nu va avea grijă de fraţii săi. Deci supravieţuirea lui Aurum metallicum va depinde de faptul că este moral. El îşi va sacrifica propriile interese în favoarea intereselor familiei, el îşi va creşte familia. El este fiul-legat-de-datorie ce are păreri foarte rigide, este foarte moral şi conştiincios. Sentimentul datoriei la Aurum metallicum este total absent la Silicea. Aurum metallicum este mai interesat de părerea lui despre el, decât de părerea celorlalţi despre el. Întotdeauna va verifica să vadă dacă a făcut totul corect pentru că supravieţuirea lui depinde de asta. În consecinţă el nu va fi timid la apariţia în public. Atât timp cât este corect şi îşi face bine treaba este în regulă. Deci sentimentele de vinovăţie, cele morale şi religioase sunt foarte puternice la Aurum metallicum. “Dacă îmi fac treaba, nimeni nu poate spune nimic despre mine.” Aceasta este starea de Aurum metallicum. Aurum metallicum este de asemenea foarte hotărât în privinţa principiilor sale. Sistemul său de valori este foarte strict şi le impune propriile valori şi celorlalţi, ceea ce este descris în rubrica “Dictatorial”.

 

Baryta carbonica este un alt remediu care se apropie de Silicea, este exact opusul lui, deoarece Baryta carbonica este cineva care nu este preocupat deloc de imaginea lui. Este un nebun şi o ştie, şi ştie că şi ceilalţi o ştiu. Cu toate acestea, acest lucru nu îl deranjează. Baryta carbonica este copilul dependent al unei familii, este copilul de care toţi au grijă, dar de care nimănui nu-i pasă cu adevărat dacă îi este bine sau nu. El este acceptat ca un nebun, este acceptat că nu va face nimic bine şi că va trebui suportat. Acesta este Baryta carbonica, exact opusul lui Silicea şi de aceea sunt complementare. Baryta carbonica se simte inferior:

  • Iluzia că picioarele îi sunt tăiate,

  • Iluzia că merge în genunchi,

  • Acceptă ajutorul celorlalţi.

Silicea este ” Intolerant la contrazicere”, “Orgolios, trufaş“ şi “Egoist”.

Sulphur este un alt remediu apropiat de Silicea. Sulphur are deja o părere bună despre el, de aceea apare în rubrica opusă: “Indiferenţă pentru aspectul personal”.

 

Diferenţele între Silicea şi Sulphur sunt următoarele:

 

          Silicea                                                       Sulphur

Palme şi plante umede şi reci       Palme şi plante arzătoare

Friguros                                            Călduros

Curat                                                 Murdar

Foarte atent cu imaginea sa           Neglijent în aspectul personal

 

Această fixitate nu este întâlnită la Lycopodium . După ce Lycopodium atinge un ideal, el se va pregăti pentru un altul, dar la Silicea există o imagine specifică pe care nu o atinge niciodată. Ideea aceasta de imagine ne conduce la rubricile:

  • Conştiincios şi la fleacuri,

  • Remuşcări pentru nimicuri (unde Silicea este principalul remediu).

Silicea trebuie să fie foarte minuţioasă cu cele mai mărunte lucruri, pentru ca ceea ce face să nu dezvăluie adevărata ei natură, ce este opusă imaginii pe care o doreşte. Ea este foarte atentă în privinţa perfecţiunii într-un mod particular. Silicea este prinţesa, o prinţesă de sânge regal, iar supravieţuirea ei depinde de atingerea unei anumite imagini. Ea trebuie să vorbească, să meargă, să şadă, să stea etc., într-un anumit fel în public. Dacă merge la discotecă, nimănui nu-i va păsa de ea, nimeni n-o va iubi. Deci, de câte ori este nevoie să atingi o imagine pentru a fi acceptat de ceilalţi, Silicea va fi prezentă. Este surprinzător cum  copilăria, o perioadă în care aceste imagini nu sunt încă stabilite, este preferata lui Silicea. Chiar şi în vise vom găsi  “Vise despre tinereţe”, acestea sunt visele predominante la Silicea.

 

Am întâlnit un medic elveţian care, atunci când a fost întrebat :”Ce puteţi să-mi spuneţi despre tatăl dvs.?”, a răspuns :”Tatăl meu a fost medic-şef al unui anumit loc”, se observă din nou necesitatea unei imagini. De ce a fost nevoie să accentueze faptul că tatăl lui a fost medic-şef?  Ceea ce se întâmpă de fapt este că din cauza anxietăţii lui de a menţine o imagine (o imagine fixă ce este ameninţată tot timpul), Silicea se va concentra asupra sa.  Dacă ar fi existat rubrica “Anxietate numai pentru sine” ar fi fost o rubrică bună pentru Silicea.

 

Persoanelor Silicea le lipsesc emoţiile, emoţiile lor sunt ciuntite, inclusiv capacitatea lor de comunicare, afecţiunea şi căldura lor, acestea lipsesc cu excepţia cazului în care ele fac parte din imagine. Am întâlnit persoane Silicea care erau asistenţi sociali şi lucrau în cartiere sărace, dar aceasta era o parte a imaginii lor.

 

Silicea nu are nevoie de companie, dar aceasta nu este o condiţie obligatorie. Silicea nu reacţionează bine nici la consolare, astfel încât nu va arăta recunoştinţă sau afecţiune, şi de aceea este dificil să te înţelegi cu ea. O Silicea se poate rupe, dar nu se frânge. Astfel apare un alt fenomen – vom observa că ei nu pot accepta afecţiunea aşa cum nu o pot nici oferi. Ei pot accepta numai laude, recunoaşterea celorlalţi că sunt extraordinari în domeniul lor. Dar dacă spui: ”Te plac aşa cum eşti”, ei vor fugi pentru că nu se pot accepta aşa cum sunt. Ei nu sunt în regulă aşa cum sunt, iar dacă tu îi placi aşa, ei ajung la concluzia că ceva nu este în regulă cu tine.

 

Persoanele Silicea pot “Întârzia în a avea relaţii sau a se căsători”. Ei îşi vor ocupa timpul cu cărţi, unii ar putea să-i numească “eterni studenţi”. Atfel, la 60 de ani ei vor urma cursuri universitare pentru a mai adăuga alte titluri numelor lor.

 

Câteva exemple de Silicea:

 

* Dacă te place o fată Silicea, ea nu îţi va spune, pentru că este sub demnitatea ei, nu face parte din imaginea ei. Prinţesa nu se poate duce la oricine şi să spună : ”Îmi place de tine”, deci va veni la tine cu o problemă ce interesează imaginea ei. De exemplu, dacă ea este o colegă sau o studentă va veni la tine cu un eseu şi-ţi va cere opinia despre el. În acest mod ea te va întâlni de trei ori: o dată să-ţi dea eseul, a doua oară să-l ia înapoi, iar a treia oară să-l discutaţi. Această abordare îi va permite să-ţi arate şi cât de bună este ea.

 

* Fixitatea în gândire, dificultatea de a accepta lucruri din exterior şi violenţa împotriva a tot ceea ce vine în contradicţie cu ideile ei fixe, toate aceste aspecte găsesc expresie la nivelul fizic în accesele de astm, în intoleranţa la vaccinare şi la corpii străini şi în reacţia  cronică puternică de apărare împotriva lor.

 

* Când Silicea munceşte, o face cu multă precizie, cu multe calcule şi multă exactitate, dar cu puţin suflet. Va fi multă analiză, dar puţină sinteză. Vor fi multe fapte şi cifre, dar puţină filozofie. Majoritatea lucrării va avea numai valoare teoretică.

 

* Homeopatul Silicea va folosi computerul pentru că acesta reprezintă precizia, un mare număr de simptome pot fi luate în calcul, se poate face o analiză mult mai detaliată (ce remediu are câte grade, în ce fel este mai eficient decât alte remedii etc.), dar va exista foarte puţină simţire. Modul în care homeopatul analizează pacientul este similar. Am văzut studenţii mei Silicea care argumentau foarte încăpăţânat de ce eu am ales un anumit remediu atunci când altele aveau acelaşi punctaj (şi câteodată chiar mai mare)! Când am încercat să le explic faptul că spiritul remediului ales era exact ca în carte ei

mi-au răspuns: ”Şi ce dacă, ce facem cu restul simptomelor?”

 

* Poţi citi antetul unei scrisori şi să spui că este scrisă de o Silicea deoarece există atâtea titluri ce urmează numelui său, de la variate universităţi de pe glob, iar dedesubt sunt scrise ce slujbe importante a deţinut. Trei sferturi din antet vor fi ocupate cu scrisori de recomandare, astfel că va rămâne foarte puţin spaţiu pentru scrisoarea propriu-zisă!

 

* Modul în care îşi face apariţia Silicea este foarte important. Când un doctor este chemat să ţină o prelegere – de exemplu despre Silicea – va spune : ”Dragi colegi, îmi amintesc de vremea când luam cina cu Regina Angliei şi ea s-a întors spre mine şi mi-a spus : "Doctore cutare, eşti unul dintre cei mai mari homeopaţi din lume, şi aş vrea să ştiu care este remediul dumitale favorit?` Am răspuns :`Silicea`”, şi restul prelegerii va continua numai după ce el şi-a expus în amănunt toate recomandările. Prelegerea va fi pregătită cuvânt cu cuvânt, va fi dactilografiată, tipărită şi distribuită tuturor participanţilor. Ea va fi foarte exactă şi va conţine citate din cărţi, o bibliografie foarte mare şi multe referinţe la sfârşit. Totul va fi clar marcat, dar articolul nu va spune nimic nou, nu va aduce nici o revelaţie, nici un strop de imaginaţie. Va fi o copie searbădă a ceea ce alţii au spus înainte, dar totul reliefat foarte frumos, perfect şi impresionant.


Traducere: Dr. Oana CULDA

---------------------------------------------------------

Sursa: SANKARAN R., The Spirit of Homoeopathy (Archibell - Encyclopaedia Homeopathica)

 


 

 

material bibliografic in sprijinul medicilor de la cursurile in urma carora se acorda competenta in homeopatie

 

SUPRESIILE MORBIDE

de Dr. Georges DEMANGEAT *
 


INTERESANT !

    Zilele trecute, un coleg din Franţa, " aterizând" pe unul din site-urile mele, a remarcat o comunicare în limba franceză, semnată de D-na Dr. Nicoleta Bratcoveanu,  pe care domnia sa a prezentat-o  la un congres internaţional, stârnind interes deosebit acel pasaj, desigur neliniştitor dar scris cu exactitudine şi vehemenţă, cu privire la pericolele supresiei atât pentru alopaţi cât şi pentru homeopaţi.

    M-am bucurat că au urmat o serie de mesaje, pe circuitul mail "Homéofrance", care au resuscitat interesul pentru acest subiect fundamental, plecând de la site-ul nostru, reamintindu-mi cu regret, totodată, că nu am primit spre afişare şi alte lucrări similare, prezentate de alţi colegi în asemenea ocazii, cu toată invitaţia colectivă transmisă. 

    De aceea, am tradus, pentru dv., o excelentă lecţie, a regretatului Dr. Georges Démangeat, elev şi colaborator strălucit al Dr. Pierre Schmidt, despre supresiile morbide, traducere rapidă pe care mă grăbesc să o expun mai jos, urmând a face ulterior eventualele adaptări ale textului francez, la cursivitatea limbii noastre.

 

Dr. Ioan Teleianu

 
 

Supresiile morbide

 

     "Ablaţia unui sân canceros, curăţarea unei afecţiuni cutanate, nu vindecă bolnavul (ORGANON § 186). În spatele acestor simptome locale există o cauză constituţională

( idem §187, 188, 189).

     Bolnavul nu va fi realmente vindecat decât printr-o prescripţie care va restaura armonia perfectă a fiinţei umane considerată ca un tot  (§ 8, 17, 190; 191).

     Aceste rânduri enumeră principalele articole din Organon care tratează despre supresiile morbide. Ele fac aluzie la doctrina “Bolilor Cronice” şi concepţiilor “paliaţiei” 

(§ 53 ŕ 203).

     Cunoaşterea filozofiei doctrinei este indispensabilă culegerii unor date de observaţie utile în vederea unei prescripţii homeopatice. Ea trebue studiată în paralel cu practica materiei medicale şi Repertoriului.

     Altfel spus, trebue cunoscut ceea ce a precedat şi ce va urma după luarea datelor de observaţie. Ceea ce a precedat este necesar pentru a efectua o discriminare a simptomelor utile alegerii remediului, iar ceea ce urmează pentru a confirma alegerea acestei prescripţii sau a o infirma.

     Nu este suficient să ştim şi să spunem : “nu e bine să fie remisă o eczemă, sau  că trebue să evităm operarea hemoroizilor". Trebue să cunoaştem efectiv mobilurile acestor interdicţii. Trebue să fim capabili să tragem, legat de acestea, deducţiile utile restabilirii sănătăţii bolnavului. Este necesar să stabilim deci, relaţia dintre starea patologică actuală şi supresia anterioară. Această legătură odată stabilită, vom conveni asupra găsirii celui mai bun mijloc pentru restabilirea sănătăţii.

     De aici rezultă trei variante:

     1) – Practicianul se află în prezenţa unui bolnav care prezintă simptome jenante, neplăcute. Medicina clasică consideră aceste simptome ca o boală locală. Ea are mijloacele de a le face, mai mult sau mai puţin lesne să dispară.

     Care trebue să fie poziţia medicului homeopat ?

     Cum să lege această boală locală de o cauză generală care afectează organismul în totalitatea lui ?

     2) – Acest fapt cunoscut, cum să afle care este remediul care va asigura nu numai dispariţia acestei boli locale, ci va vindeca în mod egal cauza, acesta fiind singurul procedeu care nu va provoca metastaze morbide care să agraveze evoluţia bolii constituţionale, cauza reală a bolii locale ?

     3) – În prezenţa de noi simptome, apărute după o supresie morbidă inoportună, prin ce mijloace se poate restabili sănătatea ?  

     Fiinţa umană în perfectă sănătate nu prezintă niciun simptom morbid (§ 9 şi 10).

     Organismul bolnav manifestă senzaţii neplăcute şi prezintă manifestări patologice pe care noi le numim boli. Aceste boli nu sunt accesibile simţurilor observatorului – medicul – decât prin simptome morbide, manifestări patologice ăn cadrul senzaţiilor şi funcţiilor (§ II). Noi constatăm acest fapt : fiinţa bolnavă prezintă simptome morbide. Aceste simptome sunt manifestarea exterioară a unei boli fundamentale care ne rămâne ascunsă. Amestecul şi combinaţia simptomelor dă imaginea bolnavului care reacţionează la această boală interioară. 

     Dacă reflectăm puţin  asupra acestor expresii “boală” şi “imaginea bolnavului”, constatăm că ceea ce noi numim în mod curent “boală” nu reprezintă decât o parte a bolnavului. Boala se manifestă printr-un număr restrâns de simptome exteriorizate. Ea este o manifestare locală a unei stări mai profunde : o boală localizată, o boală parţială. 

     O dermatoză se prezintă practicianului prin leziuni cutanate, cu caracterul lor propriu şi modalităţile sau concomitenţele respective locale. În practica curentă, se obişnuieşte să nu se mai caute mai departe de această imagine şi să se spună “dermatoza este boala”. Şi de aici să se ajungă la acea concluzie pripită; este suficient să faci să dispară dermatoza pentru a spune bolnavului că a fost vindecat.

     Nimic nu este mai greşit şi oricare ar fi procedeul alopatic sau homeopatic, bolnavul nu este vindecat. El este “cosmeticat”. S-a efectuat o "supresie". A fost suprimat un simptom jenant, o părticică şi atât.

     Individul este tot atât de bolnav ca şi înainte de tratament. Boala sa se manifestă prin acel simptom dar acesta nu este singurul. Alte simptome mentale, senzoriale, etc. există alături de singurul simptom obiectiv, cel adesea luat în seamă. Acest ansamblu de simptome, această totalitate de simptome, reprezintă de fapt boala. A neglija căutarea totalităţii simptomelor, singura cale prin care se exprimă boala reală în propriul său ansamblu, ar fi fără mare tribut, dacă supresia simptomelor obiective jenante n-ar avea ca rezultat aducerea bolnavului în starea lui dinainte de tratament.  În cea mai nefericită ipoteză, după câtva timp el va prezenta o nouă manifestare locală. I se va spune că a făcut o “recădere” şi gata. 

     Totuşi, din recădere în recădere boala localizată va deveni din ce în ce mai greu de suprimat şi într-o zi medicul va trebui să se recunoască invins.

     Rezultatele supresiei au consecinţe mult mai grave. În teoria bolilor cronice, manifestările exteriorizate de acest fel sunt considerate ca un fel de supapă de eliminare, abces de fixaţie al bolii. Suprimarea acestui “exutoire” printr-un tratament inoportun, forţează, într-un fel, boala să caute o altă modalitate de exteriorizare. Este ceea ce se numeşte o metastază morbidă.

     KENT (Ştiinţa şi Arta...) o explică astfel :

     Afecţiunile cutanate sunt definite printr-o mare cantitate de numiri diferite, dar noi ştim cât de mică importanţă trebuie să atribuim unor astfel de apelative pentru tratamentul general. Se ajunge în aşa fel încât aceste dermatoze suferă modificări în morfologia lor, dar este esenţial de reţinut că ele provin toate din aceiaşi cauză fundamentală şi că ele vor retroceda din stadiile lor succesive sub influenţa unui tratament răspunzând strict legilor şi principiilor Homeopatiei.

     Fondul problemei nu este tratamentul bolii locale. El este acela al vindecării cauzei fundamentale, a bolii cronice..

     Şi inversul : „Unii medici, scrie Kent, pretind că este larg şi eclectic să aplici  unui bolnav orice mijloc terapeutic, oricare ar fi el şi ori de unde ar proveni, pe motiv că ei fac totuşi ceva, fără a purta grija unei intoxicaţii, a unor posibile sechelele medicamentoase, dar mai ales neţinând cont de supresiile morbide, de metastaze sau de camuflarea elementelor revelatoare ale evoluţiei patologice, lăsând să-i scape din vedere astfel pronosticul şi starea reală a bolnavului. Ei bine, Domnilor, aici e capcana ! Este pragul unde se loveşte şi unde se afundă orice practician care nu se va strădui să-l evite. Noi ştim bine că sunt doctori care-şi arogă titlul de homeopat găsind o mie şi una de răspunsuri pentru a-şi justifica un eclectism  sumar, în faţa practicii de a administra remedii destinate in mod unic palierii sau alinării răului” 

     Şi apoi :

     "Nu spuneţi că pacientul este bolnav pentru că are o tumoră albă, ci că tumora albă există pentru că pacientul este bolnav” (KENT pag. 88).

     Iată secretul care deschide poarta înţelegeii adevăratei terapeutici.

     Este absolut necesar să reţinem, sub sancţiunea unor eşecuri constante, repetate, ireversibile, că ceea ce se numeşte o boală (cum e cazul în exemplul tumorii albe de genunchi) nu este decât un simptom al unei boli mai profunde, al adevăratei boli, starea constituţională a bolnavului. Numai acestă singură concepţie corespunde aplicării unei terapeutici homeopatice realmente curative. Aceasta va cere un mare efort, celor care au înţeles această concepţie, pentru a o asimila, şi au asimilat-o pentru a o pune în practică. Totdeauna înaintea tuturor lucrurilor, medicul este preocupat să ajute mai întâi şi cu orice preţ bolnavul. Această grabă, pripeală, chiar dacă aduce satisfacţii trecătoare poate să conducă la catastrofe..

     Aceasta este linia directoare fundamentală care a condus pe HAHNEMANN în tratamentul bolilor cronice. El nu a făcut-o fără să reflecteze timp de doisprezece ani şi fără să colaţioneze un mare număr de observaţii.

     Există 97 citate, în traducerea, făcută de Pierre Schmidt, a “Bolilor Cronice”. Fiecare dintre noi, dacă observă cât de cât pacientul său, dacă realizează observarea completă a cazului, dacă ştie să lege efectul de cauză, va fi frapat de aceste evidenţe; evidenţe care se impun câteodată ne-homeopaţilor. Nu se întâmplă rar să vezi şi să admiţi că supresia unei eczeme la copil este urmată de apariţia unui astm ; observaţie făcută de mulţi medici ne-homeopaţi, fiind percepută şi mai evident de familiile bolnavilor.  

 

                                 (in textul original urmează şi prezentarea unui caz)

 

__________

Sursa:

Internet: "Homéopathe International" ( http://www.homeoint.org/books/dempubli/suppmorb.htm  )
"RECUEIL DES PUBLICATIONS Du Dr. GEORGES DEMANGEAT - Les suppressions morbides"

 

 

 

material bibliografic in sprijinul medicilor de la cursurile in urma carora se acorda competenta in homeopatie

 

Un alt fel de 

MERCURlUS

 

Dr. Gabriela Făgărăşanu, Dr. Georgeta Georgescu. Dr. Sorina Soescu,  

Dr. Mituţa Birta, Dr. Alexandru Amarfei

- Fundaţia Medicală Pro-Homeopathia -

 

 

PREMlZE

 

ln ultima vreme pacienţii care ni se adresează prezintă din ce în ce mai des tablouri justiţiabile de Mercurius. Prin utilizarea lui frecventă  am observat aspecte interesante ale acestui policrest, dar mai ales relaţiile lui cu alte remedii. Mathias Dorcsi înca­drează Mercurius (vivus, solubilis) în diateza luezinică , la fel ca Vanier care îl consideră remediul ce desemnează cel mai bine diateza distructivă . În ul­tima vreme însă Dorcsi vorbeşte de o diateză scrofulos-reumatică, cu alte cuvinte despre o diateză limfatică, în care problemele imunitare şi dezordinea mezen­chimală marchează momentul de evoluţie către diateza distructivă . Şcoala austriacă  de homeopatie vorbeşte şi despre o diateză scrofulo-reumatoid -­distructivă , despre scofuloză  ca despre o tuberculoză în care sunt interesate sistemul osos şi aparatul ganglionar. lpoteza avansată ar fi aceea că  distrucţia, având ca remediu ilustrativ Mercurius, ar putea fi blocată , în evoluţia sa, de către acest remediu. Astfel am putea privi Mercurius ca un fel de avanscenă , încă reductibilă şi corijabilă, a unui început de degringoladă  imunitară .

Admiţând că  Mercurius este centrul în jurul căruia gravitează acest proces imunitar distructiv, ne putem explica de ce apar atâţia bolnavi blocaţi diatezic ce necesită  acest remediu. Tratamentul homeopat ar trebui să  oprească  evoluţia bolnavului către haosul diatezei distructive şi eventual să-i permită întoarcerea către diateza lui înăscută, deci întoarcerea în propriile limite. Întoarcerea nu se poate face direct ci numai pe acelaşi drum pe care s-a ajuns în acel punct, întoarcere condusă (sau îndusă) de medicamente înrudite. Cu alte cuvinte, întoarcerea din diateza distructivă nu se poate face utilizănd doar Mercurius ci şi medicamente homeo­patice complernentare lui.

 

PATOGENEZlE

 

Câteva date de patogenezie arată  că Mercurius acţionează electiv asupra sistemului limfatic. Este un policrest remarcabil, capabil să afecteze toate organele în funcţie de importanţa pe care o prezintă

dezvoltarea ţesutului limfatic: seroasele şi sinovialele, periostul şi ţesutul osos, ţesutul glandular, mucoasele şi în special cea digestivă  (cu o predilecţie pentru cele două  extremităţi -orofaringe şi colon, rect) pielea şi anexele ei.

Bolnavii justiţiabili de Mercurius, mai ales cei aflaţi în faza de trecere spre scleroză (distrucţie) sunt indivizi cu simptome mentale caracteristice celor care nu reuşesc să  se adapteze existenţial  - nervoşi, iritabili, certăreţi. În acelaşi timp sunt abătuţi, descurajaţi lipsiţi de voinţă. Tot timpul sunt grăbiţi, agitaţi, anxioşi. lndividului ii este teamă că nu va mai putea raţiona şi datorită impul­surilor violente brusc apărute poate să omoare sau să se sinucidă . Degradarea inteligenţei sale poate merge până la imbecilitate şi ramolisment cerebral.

 

Cap -  transpiraţii vâscoase, fetide. Cefalee arză­toare, înţepătoare, influenţată de schimbarea vremii, care se ameliorează când se mişcă  sau se ridică, uneori cefalalgie cu senzaţie de plenitudine sau presiune ca şi cum fruntea ar fi înconjurată de o bandă compresivă, agravată noaptea, la zgomot, frig sau căldură, ameliorată la apăsare.

 

Ochi -  blefarită cu pleoape congestionate, tume­fiate şi cu secreţii abundente, iritante, arzătoare, congestii conjunctivale, purulente, keratită .

 

Urechi - otoree purulentă, gălbuie, fetidă, otalgie agravată noaptea de căldura patuiui.

 

Gură  - halenă fetidă, caracteristic mercurială, inflamaţii şi ulceraţii ale mucoaselor bucale, gingii spongioase, retractate, care sângerează uşor, dure­roase la atingere, cu lizereu albastru-roşietic la limita

dentară , limbă flască, cu depozit gălbui umed care păstrează  amprenta dinţilor.

 

Faringe - Mercurius are o mare afinitate pentru această regiune, producând o congestie a mucoa­sei peretelui posterior, roşu-cenuşie, cu secreţii cenuşii, uneori cu aspect pseudo-membranos, ade­rente la perete. Apare o senzaţie de uscăciune şi căldură la nivelui gâtului, arsuri, apare tendinţa de a înghiţi în permanenţă, dureri surde care iradiază la nivelul urechilor, amigdale hipertrofiate, infla­mate, mai ales pe partea dreaptă .

 

Stomac - arsuri ca de fier înroşit, dureri arzătoare în epigastru, nu suportă  dulciurile, laptele ii face rău.

 

Abdomen - flatulenţă, distensie, abdomen dur şi balonat cu sensibilitate la atingere în regiunea ombilicală, sensibilitate în regiunea hepatică cu dureri lancinante, nu se poate culca pe partea dreaptă.

 

Rect, anus, scaune - prolaps rectal, excoriaţii, fisuri anale, hemoroizi procidenţi care sângerează  uşor. Scaune verzui, sanguinolente, vâscoase, agra­vate noaptea, cu dureri, tenesme şi senzaţia că scaunul nu se mai termină .

 

Aparat urinar -  micţiuni frecvente, urini tulburi, sanguinolente, afectare renală  cu uremie.

 

Organe genitale -  inflamaţii ale organelor genitale, pierderea apetitului sexual sau exacerbarea lui. La femei menstruaţii abundente cu cheaguri volumi­noase, sânge negru, colici şi anxietate.

 

Nas - scurgeri fetide, purulente, galben verzui, coriză cu scurgeri excoriante agravate într-o cameră caldă .

 

Laringe - voce răguşită, afonie, tuse seacă , obosi­toare, provocată  de o senzaţie de gâdilitură, agravată noaptea.

 

Plămâni - puncte dureroase la nivelul lobului inferior al plămânului drept, nu poate dormi pe partea dreaptă, respiraţie scurtă , emfizem pulmonar, supuraţii pulmonare.

 

Articulaţii - dureri arzătoare şi lancinante la nivelul spatelui şi cefei, agravate de mers. Slăbiciune la nivelul membrelor cu dureri deşirante, tracţionan­te, înţepătoare, agravate seara şi noaptea, ameliorate de schimbarea de poziţie. Reumatism articular inflamator cu dureri deşirante, tumefacţii agravate de căldură. Dureri la nivelul articulaţiilor şoldului şi genunchilor, încheieturii mâinii, tremurături ale extremităţilor dar mai ales ale mâinilor.

 

Piele -  erupţii veziculare şi pustuloase mai ales la nivelul regiunilor inguinale, ulceraţii de formă neregulată, indurate, cu puroi arzător, coroziv. Prurit agravat de căldura patului, transpiraţii abundente cu miros fetid mai ales noaptea. Tume­facţii, congestii, inflamaţii la nivelul ganglionilor limfatici cu tendinţă  la supuraţie.

 

 

LOCUL MERCURULUI  lNTRE REMEDll

 

Este interesant de luat în seamă  părerea lui Kolitsch, medic cu 40 de ani de experienţă ca homeopat, fost preşedinte al Asociaţiei Franceze de Homeopatie şi vicepreşedinte al Ligii Mondiale de Homeopatie. El remarcă  faptul că Mercurius nu este un constituent normal al organismului. Este un metal cu afinitate mare pentru oxigen (deci oxigenoid), aflat astfel în aceeaşi categoric cu Sulfur şi Arsenic (al doilea reprezentant, după  Mercurius al diatezei distructive). Datorită acestei afinităţi pentru oxigen există  tendinţa la inflamaţie, congestie, ardere şi distrucţie tisulară . De asemeni Mercurius este un metal cu greutate atomică  mare, care nu descom­pune apa la nici o temperatură (ca şi Aurum), de unde ar putea deriva şi tendinţa către scleroză a leziunilor din tabloul clinic.

Mercurius este un lichid difuzibil prin vene dar mai ales prin sistemul limfatic. Este şi hidrogenoid dar nu reglează apa din organism ci cantitatea de apă  reglează difuzarea sa (probabil persoanele ce reţin apa sunt mai sensibile la acţiunea remediului). Mercurius se fixează  mai ales la nivelul ţesutului nervos şi limfatic unde are tendinţa de distrugere şi determină eliminarea de toxine din organism în mod violent prin mucoase, piele şi rinichi.

Prin proprietăţile sale fizico-chimice Mercurius se apropie, pe de o parte, de remediile oxigenoide (Sulfur, Arsenic), pe de altă  parte de cele hidrogeno­ide (Natrium şi Kalium muriaticum) şi de sclerozante (Aurum).

Kolitsch consideră  Mercurius în punctul critic în care procesul morbid trece de la o formă uşoară  la forme medii sau grave. Limita morbidă a acţiunii remediului Mercurius poate fi uşor de trecut de la un proces acut la unul cronic, ireversibil.

 

MERCURlUS Şl PROCESELE lNFLAMATORll

 

Mercurius este indicat în toate fenomenele inflamatorii care au potenţial evolutiv spre supuraţii, ulceraţii, gangrenă sau scleroză.

În acţiunea sa antiinflamatoare, Mercurius este precedat de două remedii complementare: Arnica (remediu de congestie) şi Apis ( remediu de edem). Grupul Mercurius are raporturi prin Arnica cu Aco­nitum, Belladona, Ferrum phosphoricum iar prin Apis cu Belladona şi Chamomilla. Prin Rhus tox. ajunge la Arsenic şi Bryonia iar prin Mezereum (pe care Allen îl consideră  mercurul vegetal) se face legătura cu Acizii, cu Aurum şi Conium.

În lumea vegetală există  trei remedii care fac oficiul de sateliţi ai Mercurius, pe cele trei trepte ale inflamaţiei: Echinacea (caracterizată  prin lipsa locali­zării), Phytolacca (la care avem deja o inflamaţie care atinge polul ganglionar şi tinde să dobândească caractere de specificitate) şi Viscum album.

Putem afirma că Mercurius poate fi considerat locul geometric al tuturor inflamaţiilor. Este un medicament central prin care se poate ajunge la multe alte remedii. În mod particular el urmează  foarte bine după  Sulfur, Calcarea, Sepia şi Thuja. În formele grave el poate merge în special spre Lachesis, Arsenicum, acizi, Aurum.

Mercurius poate ft considerat un fel de placă turnantă  între inflamaţie şi scleroză, un fel de gardian al memoriei self -ului. Din punct de vedere imunologic el reprezintă  punctul de legătură între inflamaţia ce tinde să  apere self-ul de ceva din afară  şi scleroza în care self-ul nu a fost bine apărat.

Un alt remediu activ în refacerea irnunitară  indusă de Mercurius este Abrotanum care face trecerea apre vindecarea inflamaţiei acute şi poate eventual drena ceea ce nu a lost drenat de Mercurius. Clinic, Abrotanum este indicat în stările de conva­lescenţă a bolilor infecţioase, cum ar fi infecţiile urinare, anginele, anexitele. Este bine secoridat de Lycopodium.

În anumite situaţii, în care nu este clară situaţia imunitară  a pacientului, se poate utiliza Badiaga. Este un remediu folosit relativ frecvent de şcoala franceză în faringo-amigdalitele acute. Are o carac­teristică  interesantă,  este ca un Mercurius dar cu mintea limpede.

Eupatorium este folosit de Dorcsi în asocierea Eupatorium - Ferrum phosphoricum – Badiaga, în completarea tratamentului unor angine cu debut dramatic, care au necesitat Mercurius - Belladona -Apis la început.

Alte remedii satelite sunt Echinacea, Phytolacca şi Viscum album. La Echinacea recunoaştem o stare acută, bolnavul stând în pat şi fiind agravat de orice mişcare. La Phytolacca există agitaţie iar la Viscum se poate ajunge la convulsii. Phytolacca presupune o anumită  reactivitate imunologică  în timp ce la Echinacea imunitatea este deprimată.

 

ANGlNELE

 

Mercurius este unul din remediile cele mai indi­cate în faringitele acute congestive cu limbă tipică  (depozit alb gălbui gros, amprente ale dinţilor pe margini şi o secreţie gălbuie aderentă pe peretele posterior al faringelui). Foliculii limfatici sunt inflamaţi. Frecvent este interesată  şi starea generală, bolnavul poate fi febril şi prezintă adenopatie regională. La multe din aceste angine se evidenţiază  streptococi dar şi stafilococi patogeni. În faringita acută Mercurius este indicat asociat cu Belladona, Arnica şi eventual Ferrum phosphoricum.

Ferrum phosphoricum este în aceste situaţii un inductor, el produce iniţial o agravare a Mercurius, o coborâre înainte de începerea urcuşului, pe spirala ce îl va duce spre un alt rernediu (eventual Natrium Sulfuricum).

 

ALTE RELATll

 

Evoluţia unor pacienţi impune uneori succesiu­nea Mercurius - Hepar sulfur - Silicea.

Hepar sulfur urmează bine Mercurius în evoluţie şi are acţiuni diferite în funcţie de componentele sale: în raport cu Sulfur are afinitate pentru piele, mucoase, intestin iar în raport cu Calcarea cu sistemul ganglionar. Hepar sulfur poate fi considerat veriga de legătură care exteriorizează un proces sechestrat de Mercurius; diluţia mică favorizează eliminările şi are o acţiune simptomatică , în timp ce diluţiile înalte acţionează  mai mult asupra menta­lului. Bolnavul justiţiabil de Hepar Sulfur în diluţie înaltă este un hipersensibil şi paradoxal, pe de a parte indolent, domol, apatic, limfatic, friguros, hipersensibil la durere, care se supără din nimic, pe de altă  parte irascibil, certăret, care se enervează  pentru cele mai neînsemnate motive, impulsiv. Un atare comportament îl poate face incapabil să  realizeze o purtare conceptual conştientă faţă de realitate. Îl izolează şi îl însingurează. În acest sens Mercurius face parte din grupul de însinguraţi în care se găsesc şi Hepar sulfur, Chamomilla (inca­pabil de a răspunde corect), Thuja, Sulfur, acesta din urmă fiind chiar agresiv în însingurarea lui. Hepar sulfur se administrează când vrem şă trecem de la Mercurius la Silicea (sau invers) şi datorită  faptului că aceştia sunt “inamici” - aspectul fizic şi cornportamentul celor două  remedii sunt antagonice. Mercurius este foarte mobil, adevărat argint viu, care disimulează cu uşurinţă , iar Silicea  cu rigurozitate morală  bine conturată. De aceea Hepar sulfur este capabil să separe, să  tamponeze, cei doi inamici. El urmează bine după  Mercurius, pentru a preveni o evoluţie mai puţin fericită  spre Silicea (aceasta fiind uneori avanpostul Sicozei). Dacă procesul inflamator ajunge să depăşească  mai profund barierele self­ului, se poate intra într-un cerc vicios. Tabloul clinic de Silicea poate cuprinde o senzaţie de dedublare, simptom care semnalează apropierea de Thuja, spre care se face trecerea. Silicea este neliniştit de faptul că, în rigoarea lui extremă, soma nu-l mai ascultă ; de aceea apar straniile senzaţii de dedublare, de cuie care intră în piele, ace, etc.

O altă  relaţie interesantă este cea dintre Mercurius şi Lycopodium. Ca şi comportament, persoanele Lycopodium sunt bipolare, unele strălucesc şi sunt pline de calităţi, altele sunt incapabile să se adapteze existenţei. Atât Mercurius cât şi Lycopo­dium sunt foarte des enuretici. Dacă  pacientul vine cu un tablou de Mercurius şi mai apoi apar simptome de Lycopodium , evoluţia este favorabilă. Lycopo­dium are şi componente de diateză  productivă. El este lucid mental şi nu are instabilitatea caracte­ristică  de la Mercurius.

Nefiind un remediu suficient de profund, pentru a opri în totalitate procesul distructiv, Mercurius poate fi un inductor pentru remedii mai profunde (Nitric acid, Thuja) care să  înceapă  spirala ascen­dentă  a revenirii imunitare. Pe pereţii vaselor limfatice se află un film continuu de glicozaminoglicani acizi care exteriorizează  resturile de glucoză, unii cu substituenţi acizi, alţii cu nitraţi. Un efort imunitar poate induce diateza acidă  iar Mercurius, ca remediu cronic, poate preceda bine Nitric acid dar şi Luezinum sau, în continuare, Carcinozinum.

La medicamentele ce induc Mercurius se adaugă  şi  Sepia  În contextul problematicii feminine, tabloul de Sepia iese în evidenţă. În astfel de condiţii. femeia apare obosită , sfârşită , zicându-şi că  nimic nu mai contează dar încercând să  reia lupta urmând un irnpuls mai adânc. Interesantă este şi apariţia tablorilor clinice de Sepia la bărbaţi, care la un moment dat sunt puternicii lumii, dar care apoi abandonează  lupta. Este interesantă imaginea Sepiei, fosta stăpână  a mării, care se zbate în plasa pescarilor şi apoi renunţă, se predă .

Mercurius este remediul care ne oferă  posibili­tatea întoarcerii din distrucţie, ca a placă turnantă  care ar conţine în ea miracolul întoarcerii la viaţă. Succesiunea în sens invers, poate duce înapoi spre diateza litemică  (Thuja, Sepia, Natrium sulfuricum) sau direct în diateza limfatică. Uneori ascensiunea este mai lentă , cu trecerea prin tablouri ale unor remedii distincte ca Arsenicum sau Lycopodium (frecvent acesta este drumul pe care îl alege organismul indivizilor la care traumele psihice au jucat un rol important în declanşarea bolii).

Varietatea tablourilor distructive este foarte mare şi alunecarea dinspre acut spre cronic se poate face individualizat, fie repede, în ,,salturi” de boli acute, fie mai lent, prin intrarea în cronicitate intr-un interval individualizat. Pericolul cel mare este ca tocmai acel moment cheie să  treacă  neobservat (de exemplu, în evoluţia astmului bronşic există  întotdeauna un moment Mercurius). Este deci, cu atât mai util să  recunoaştem acest moment cu cât el apare în faza productivă. Dacă  Mercurius se impune la repertorizare, diagnosticarea lui trage semnalul de alarmă  asupra trecerii pacientului înspre diateza distructivă . De aceea este foarte importantă repertori­zarea corectâ.

Oricum, cel mai deosebit şi interesant aspect în capacitatea terapeutică a remediului rămâne utilizarea lui în bolile cronice în care este evidentă interesarea distructivă imunitară  (boli autoimune, boli reumatoide, dermatoze cronice, infecţii urinare, supuraţii cronice..). Având în vedere complexitatea problemelor puse de aceste boli se cere o bună colaborare cu alopatia. Practic, trebuie lăsat pacientul să ne arate de ce are nevoie în evoluţia sa, indicând un remediu sau altul, o terapie sau alta.

 

CONCLUZll

       l.       Mercurius este considerat ca un remediu placă turnantă între inflamaţie şi distrucţie, care permite sesizarea momentului intrării în distrucţie, încă reductibilă şi corijabilă .

2.      Putem considera Mercurius drept locul geo­metric al inflamaţiilor, aflându-se în centrul remediilor antiinflamatoare din Materia Medica.

3.      În evoluţia faringitei caracteristice putem distinge două  forme, una acută  - cu manifestări locale şi interesarea stării generale (atunci când imunitatea este bună ) şi una torpidă  - care prezintă pericolul trecerii spre alte forme de inflamaţii, cu evoiuţie mai severă  (când imunitatea este deficitară).

4.      În acţiunea sa complexă , Mercurius are posi­bilitatea de inducţie a unor remedii complementare, cu acţiune mai profundă .

5.      Deşi Mercurius nu are o acţiune suficient de profundă  pentru a opri autodistrucţia el are marea capacitate de a o semnala, putând fi considerat un “remediu santinelă” .


 

 

 

material bibliografic in sprijinul medicilor de la cursurile in urma carora se acorda competenta in homeopatie
 

Sindromul Oboselii cronice (SOC)

                                                                             

de  Dr.Vijay Vaishnav

 traducere Dr. Ileana Rîndaşu

 

Ce  este? Este numele curent pentru un sindrom caracterizat de oboseala debilitanta la care se asociaza o serie de simptome fizice, constitutionale si psihologice. In trecut, o serie de persoane etichetate cu diferite diagnostice ca neurastenie, sindromul de efort, si de oboseala post-virala, neuromiastenia epidemica, etc. sufereau probabil de sindromul oboselii cronice, asa cum este definit de Centrul SUA pentru Controlul si Preventia bolilor( CDC).

 

Cine poate fi afectat? Prevalenta la femei este de doua ori mai mare. Grupa de varste se situeaza intre 25-45 ani, desi se descriu cazuri si in copilarie sau la varsta a treia.

 

Care sunt cauzele? Exista numeroase teorii si ipoteze referitoare la cauzele posibile. Au fost incriminate virusurile, dat fiind ca sindromul urmeaza adesea dupa o serie de infectii acute. In orice caz, este improbabil ca ele sa contribuie la simptomele de durata.

 

La pacientii cu SOC, s-au raportat numeroase perturbari imunologice subtile. Ele nu sunt specifice acestui sindrom si nici nu se intalnesc la toti pacientii. Studii recente controlate ale pacientilor au constatat si anomalii ale functiei endocrine. Anomaliile neuro-endocrine pot contribui la afectarea starii energetice, precum si a starii de spirit a pacientilor.

La cca 2/3 pacienti, se constata o depresie usoara spre medie. Astfel, unii considera SOC o tulburare din domeniul psihiatriei, iar tulburarile neuro-endocrine si imunologice se considera secundare.

 

Care sunt manifestarile? Simptomele apar brusc, la indivizi anterior activi. O afectiune de tip gripal sau un stres acut se remarca adesea ca evenimente trigger, urmate de o epuizare insuportabila. Apar si alte simptome ca: cefalee, dureri in gat, mialgii si dureri articulare, adenopatii sensibile si stare febrila care conduc la ideea ca infectia persista.In cateva saptamani, devin evidente si celelalte trasaturi ale sindromului- tulburarile somnului, concentrarea dificila si depresia.

Diagnosticul SOC este mai mult unul de excludere al altor afectiuni. Istoricul minutios, examenul fizic complet si teste de laborator judicioase ne vor ajuta in acest scop.

Nici un test de laborator nu poate masura severitatea bolii.

 

Poate fi homeopatia de folos? Sistemul homeopatic trateaza pacientul si nu boala.De aceea, este mai mult decat probabil sa fie util si in asemenea cazuri. Remediul constitutional selectat pe baza istoricului amanuntit si al examenului fizic, vor readuce pacientul la normal. In afara unor remedii constitutionale profunde cum ar fi Phos., Lyc., Puls., Nux-vom. si Sepia, iata alte cateva remedii ce pot ajuta la abordarea oboselii:

 

Kali phos: este numit “sarea nervilor” si se intalneste in neuronii encefalici, precum si in fluidele de la nivelul nervilor, dar si in lichidul intercelular. Este util la pacientii suferind de melancolie, anxietate, stari de frica, tulburari de memorie, degradare mentala, colaps mental si fizic, neurastenie, hipocondrie, isterie, insomnie, terori nocturne, iritabilitate, paralizii sau dementa. S-a dovedit curativ si in cazuri de nervozitate, surmenaj, epuizare, crize epileptice si delirium tremens.

 

Phosphoric acid: este util in debilitatea nervoasa, ca fierul in anemie si corespunde starilor de slabiciune provocate de suparari indelungate, suprasolicitare mentala, excese sexuale si orice fel de tensiuni nervoase. Se caracterizeaza prin indiferenta, apatie, torpoare. Pacientii acuza senzatii de arsura la nivelul coloanei si al membrelor, somnolenta si nepasare. Orice incercare de studiu duce la senzatia de greutate a capului si membrelor.

Este util pentru tinerii care au crescut rapid si mai ales in cazuri de depresie datorate spermatoreei.

 

Gelsemium: remediul principal in aceasta afectiune. Stupid, lent, nu se poate concentra; ameteli, cefalee surda localizata la baza craniului. Nu are incredere in sine. Emotiile bruste ii declanseaza diaree sau indigestie.

 

Picric acid:  Corespunde surmenajului oamenilor de afaceri care ajung sa se simta deprimati si obositi la cel mai mic efort. Inactivitate mentala, cu dorinta de a sta culcati si de a se odihni. Caracteristica principala este aceea ca la cel mai mic efort apar epuizarea si cefaleea ce il impiedica pe bolnav sa lucreze, facandu-l  sa se simta lipsit de vlaga. La cel mai mic efort mental, apar senzatii de greutate si caldura. Cefaleea poate fi fontala sau occipitala, cu iradiere pe coloana, de fapt simptomele par sa se centreze pe occiput. Iritabilitatea sexuala poate fi un simptom proeminent. Dimineata poate fi prezenta o durere surda in regiunea lombara, isi simte picioarele slabite si grele, cu dureri musculare si articulare.

 

Avena sativa: Are actiune selectiva  la nivelul creierului si a sistemului nervos, influentand favorabil functia lor nutritiva. Slabiciune nervoasa, oboseala cerebrala, irascibil, se irita din orice.Cefalee occipitala;urina contine fosfati in exces, exista un istoric de excese sexuale. Cel mai bun tonic pentru debilitate dupa boli epuizante. Tremor nervos al batranului. Insomnia alcoolicului. Remediul va calma si va tonifica nervii.

 

Nota: Este necesar ca simptomele oricarei boli sa fie tratate de un homeopat calificat, cu ajutorul tratamentului constitutional, dupa o anamneza amanuntita. Automedicatia nu este recomandabila in nici o afectiune. Remediile de mai sus sunt doar cateva dintre posibilele alegeri si au fost mentionate doar pentru a deveni mai constienti de eficienta homeopatiei in sd. oboselii cronice.

 

 

 

 

 

 

GREUL  DRUM  AL  ABORDĂRII  PSIHISMULUI  ÎN  HOMEOPATIE *)

(Întrebări - Ezitări)

 

Dr. Gh. Bungetzianu

 

REZUMAT

v    Abordarea psihismului în cadrul consultaţiei homeopatice presupune, în primul rand, înţelegerea celuilalt.

v    Multe dintre procesele psihice care duc la dezechilibrul biologic se petrec în inconştient.

v    Cu toată importanţa care trebuie axcordată psihismului, nici prescrierea exclusiv pe simptome psihice nu este recomandabilă. Ambelor niveluri (psihic şi somatic)      

            le trebuie dat de ce are nevoie fiecare, fără a favoriza excesiv o parte în defavoarea

            celeilalte.

v    Simptomele psihice se pot prezenta foarte variat din punctul de vedere al gravităţii : de la abia schiţat pană la severitatea extremă.

v    Cum trebuie interpretate titluri din Repertorii ca "apte for mathematics" sau "ability for philosophy".

v    Se analizează faptul "banal" al obligării unui stangaci să scrie cu mana dreaptă, acţiune care poate să se înregistreze în inconştient  ca o violentare a unei tendinţe naturale a copilului respectiv.

 

 

      Din toată practica medicală acesta este domeniul cel mai delicat, care pretinde din partea medicului diplomaţie, răbdare şi în primul rand înţelegerea celuilalt. Apoi, trebuie asamblate informaţii atat despre turburările actuale cat şi despre evenimente din trecut care potenţial au putut declanşa dezechilibrul biologic. Pe langă aceste informaţii mai sunt necesare şi cele adunate de la familie sau de la anturajul mai larg ( apropiaţii pacientului, prieteni, colegi...) care ar fi putut remarca unele bizarerii sau schimbări de temperament. Şi etiologiile posibile trebuie bine cantărite, căci există riscul angajării pe o pistă falsă dacă se acordă importanţă unei ipoteze cauzale greşite.

      Iar, pentru ca lucrurile să fie şi mai complicate, domeniul psihic este, la randul lui, structurat, astfel încat există procese psihice de care pacientul  este conştient şi procese de care pacientul nu este conştient, care au loc în subconştient, ascunse de perceperea lor de către pacient. De multe ori dezechilibrul biologic, care caracterizează starea de boală îşi are originea în ceea ce se petrece la acest nivel şi cu atat mai mult în acest caz boala este ceva propriu, intrinsec, ce vine din interiorul profund al Eului.

       Si, ceea ce este important este faptul că procesele ce se petrec în acest strat profund al Eului pot să întreacă pe cele  ce se desfăşoară conştient.

      Se întrevede astfel o primă dificultate. Conceptul iniţial care a stat la baza doctrinei homeopatice a fost legat de observarea simptomelor, declarate de pacient  sau observate de catre medic, adică procese din domeniul conştientului, iar ceea ce era ascuns, subconştient se considera de domeniul psihanalizei. Dar, din cele spuse se deduce că şi homeopatul trebuie să procedeze la "descătuşarea" unor mărturisiri de care nici pacientul nu este conştient.

      

      Dar oricat de important ar fi domeniul psihic (împreună, cel conştient ca şi cel inconştient), eu apăr ideea că nici prescrierea exclusiv pe simptome psihice nu este recomandabilă. În primul rand pentru că este mai expusă subiectivismului medicului.

      Există în homeopatia modernă tendinţa de a hipertrofia simptomatologia psihică. În ţări în care de mult se practică o homeopatie de înaltă calitate pare-se că varfurile profesionale simt nevoia de suptilităţi şi rafinamente şi parcă se întrec în a mai adăuga la simptomele psihice, multe din ele nu reprezintă exprimări ale pacienţilor ci interpretări ale autorilor. Se constată o progresivă îndepărtare de la realitatea patogeneziilor.

      Hahnemann însuşi a atras atenţia asupra pericolului abaterii speculative, căci se alterează astfel tabloul natural al bolii. Paragraful 144 din Organon sună astfel : "...trebuie total eliminate ipotezele, simple afirmaţii sau imaginaţiile pentru ca să rămană numai limbajul pur al Naturii investigate cu onestitate".

      Dar, chiar dacă nu trebuie să interpretă simptomele, tot aşa trebuie uneori să ne distanţăm de declaraţiile pacienţilor şi să ghicim ceea ce n-au vrut să spună cu vorbe. Se poate ca pacientul, în mărturisirile sale să nu reproducă fidel senzaţiile. Spre exemplu el se poate considera impulsiv, dar dacă este rugat să dea exemple, apare mai de grabă violent. Ori, în repertorii la cele două exprimări găsim remedii diferite ("impusive" are anexate 35 de remedii şi "violent" 103, iar comune sunt numai 8, şi acestea cu grade diferite, spre exemplu Nux-vomica are gradul1 la "impulsive" şi are gradul 3 la "violent"). Foarte adesea pacienţii nu sunt obiectivi. Spune mai puţin despre întamplări în care nu s-au comportat lăudabil, în schimb îşi atribuie adeseori calităţile care tocmai le lipsesc. Se cere abilităţii medicului să descopere unde este adevărul şi care este simptomul care n-a fost spus.

      Alteori trebuie ca, pornind de la simptomul aparent, actual, să descoperim pe cel din subconştient. O femeee se plange de frică de caini. Prin conducerea iscusită a interogatoriului descoperim că această frică a avut-o în trecut în prezenţa tatălui foarte sever. În acest caz simptomul actual "frică de caini" capătă altă valoare, mai mare.

      Revin însă la ideea că, dacă este adevărat că "mens agitat molem"  (mentalul conduce corpul), tot aşa de adevărat este şi "mens sana in corpore sano"  (mintea este sănătoasă cand corpul este sănătos). Separarea omului în corp şi suflet  este dăunătoare găsirii remdiului similimum şi este contrară spiritului unicist holistic. Tratamentul trebuie să se adreseze simultan corpului şi psihicului  (conştient şi inconştient). Unul dintre pacienţii mei, medic şi poet anonim, compara omul cu un arbore. Partea aeriană, frumoasă, impunătoare  -simbolizează sufletul; partea subpămanteană  -corpul.Cat ar fi de bogată şi mandră coroana, ea n-ar putea să fie asa cum este fără partea subterană, invizibilă, ştearsă, pe nedrept minimalizată, căci ea este cea care hrăneşte întregul. Dar nici rădăcinile nu s-ar putea dezvolta fără energia cosmică absorbită şi prelucrată de părţile verzi conţinătoare de clorofilă. Natura a avut grije ca cele două parţi să se completeze şi să se ajute reciproc.

      Tot astfel la om trebuie să ne preocupăm în egală măsură de echilibrul biologic al ambelor  niveluri, chiar dacă pentru ierarhizarea simptomelor, acordăm preponderenţă celor psihice. Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu ! fiecărui nivel din om să-i dăm de ce are nevoie, să nu favorizăm excesiv o parte în detrimentul celeilalte.

 

      O altă dificultate o constituie, mai ales pentru homeopatul începător, faptul că acelaş simptom psihic poate îmbrăca o gamă largă pe scara gravităţii (de la simptomul abia schiţat pană la severitatea extremă). Astfel o mamă a unei familii numeroase poate resimţi o oboseală de durată, determinată de repetatele eforturi impuse de gospodărie şi de creşterea copiilor, eforturi monotone şi lipsite de satisfacţii directe, dar care  -oboseală-  la o personalitate echilibrată se opreşte aici şi, mai ales, este reversibilă. La altă persoană oboseala se manifestă ca intolerabilă (ceea ce este o trăire subiectivă) şi induce o adevărată depresie, cu triteţe asociată cu indiferenţă faţă de cei ce ar trebui să-i fie dragi, cu dorinţa de a fi lăsată în pace (recunoaşteţi desigur Sepia). Dacă însă persoana este taciturnă şi apatică, măcinand în ea necazurile şi doliile (aproape cu delectare), se înfurie dacă este contrazisă, se izolează cu încăpăţanare sau alternează plansete cu crize de ras, ne vom gandi la Ignatia amara. Dar pe scara gravităţii Aurum  este cel care prezintă depresia cea mai rea, melancolia lui este foarte profundă. Nu mai aşteaptă nimic de la viaţă, are vise groaznice, este iritabil. Ficatul său este sensibil (atat la alimente grele cat şi la palpare).

      La toţi aceşti bolnavi este necesar să le caştigăm încrederea şi nu greşim dacă, pe de altă parte, în lipsa altor indicaţii simptomatice mai specifice, susţinem tratamentul principal cu o gemoterapie bine aleasă şi cu cateva oligoelemente : zinc, cupru şi eventual lithium  --tocmai în ideea de a ne adresa şi nivelului somatic.

 

      Iată acum o altă întrebare, care adaugă şi ea la complicata abordare a psihismului. Trebuie luate în considerare şi simptome ce caracterizează personalitate individului şi nu sunt de fapt simptome de boală ? Mă refer la particularităţi constatate la indivizi în stare de sănătate. Pentru mine personal au constituit motive de nedumerire, la începutul învăţării homeopatiei, prezenţa în repertorii a unor enunţuri precum : "apte for mathematics"   (Synthetic Repertory, pg. 720), cu remediile : cocc, lach, nux-v

         "ability for philosophy",

         "great inclination to philosophical reveries" ori chiar

         "courageous" (dacă nu este vorba de temeritate inconştientă) 

         "precocity" (dacă nu este vorba de precocitate la rele).

      Se ştie că orice specificare din Repertorii, dacă nu este însoţită de cuvantul "ameliorare", înseamnă agravare sau o caracteristică negativă.  Atunci, este normal ca cineva să se întrebe : Trebuie să intervenim dacă un copil are aptitudini pentru matematică ? sau dacă este curajos ? Eu cred că există articole în Repertorii care reprezintă, nu un simptom, ci o caracterizare a persoanei respective şi, dacă întalnim şi această caracteristică se întăreşte convingerea că am ales bine remediul indicat de simptomele suferinţei actuale, fie că este de natură somatică sau psihică. Aceste caracteristici sunt expresia nucleului de bază al personalităţii individului şi pot fi momentan umbrite de simptomele unui epizod acute, dar vor reveni la suprafaţă după trecerea acestuia, căci ele reprezintă modelul constituţional permanent al personalităţii respective.

      Legat de această idee amintesc cele scrise de Hahnemann în paragraful 90 al Organonului : ...după ce medicul a terminat de notat toate aceste particularităţi, va stabili câte dintre observaţiile acestea  sunt specifice pacientului în starea de sănătate(!!). Este surprinzător să constaţi că într-un tratat de terapeutică se vorbeşte deodată de " caracteristici în starea de sănătate"  (!). Pentru mine este clar că Hahnemann s-a referit tocmai la acest nucleu profund, la personalitatea individului, la partea invizibilă de cele mai multe ori, dar şi cea mai importantă.

 

      Am ţinut în mod special să mă refer la unele situaţii mai neclare. Şi acum am ajuns la ultima întrebare pe care am dorit s-o dezbat în faţa D-voastră, şi anume : Pană unde îi este permis societăţii (şi, pe cale de consecinţă, medicilor) să intervină ca  să modifice nişte comportamente  ce nu pot fi patologice sau asociale, dar nu sunt aprobate de societate. Un exemplu foarte bun este cazul stângacilor. Eu am o nepoată stângace în Germania; acolo societatea şi educatorii sunt toleranţi în această privinţă şi, deşi era singura din clasa ei, i s-a permis să înveţe să scrie cu mana stangă. Dar mi-am amintit de situaţia copiilor stangaci din ţara noastră. Cel puţin pe vremea copilăriei şi tinereţii mele ei erau obligaţi să înveţe să scrie cu mana dreaptă, pentru că societatea considera ca aşa este "normal"; mana dreaptă este cea care execută mai corect lucrurile de fineţe, are o "dexteritate" mai mare.(O dovadă a acestei concepţii o constituie însăşi şi faptul că sintagma "dexteritate" derivă din latinescul "manus dextra" = mana dreaptă).

      Bine  -ar zice unii-  şi ce, trebuie să faci din asta o problemă ? Nu a rezultat nimic dramatic din faptul că stangacii au fost obligaţi să scrie cu drapta ! Am fost dispus multă vreme să gandesc şi eu la fel, dar recent am citit un articol al medicului homeopat W. Tasche (Allg. Hom. Ztg., nr 4 / 2000) care, fiind el însuşi stangaci (ca şi mama lui), a fost obligat, copil, să scrie cu mana dreaptă, fără ca să sezisese "conştient că acest lucru a însemnat o violare a unei tendinţe naturale a sa. 

      Este foarte interesant faptul că în anul 1994, cu ocazia auto-administrării remediului de fond, dr.Tasche a realizat dintr-o dată că doreşte să scrie cu mana stangă şi că este capabil să facă acest lucru cu toată naturaleţea. Totodată a realizat că pană atunci personalitatea lui a fost oprimată şi s-a hotarat să să-şi schimbe felul de viaţă, să fie mai independent, să ia hotărari  după propriile păreri.. De fapt ceea ce a făcut dr. Tasche se potriveşte foarte bine cu expresia "şi-a luat viaţa în propriile maini".

 

 Articolul acesta m-a impresionat din două motive :

 Pe de o parte întamplarea descrisă constituie o dovadă cat de profund acţionează

 remediile noastre cand sunt similimum, ce zguduire determină, pană la rădăcina    Eului, încat s-a produs conştientizarea oprimării inconştientului, lucru pe care pană la luarea acestui remediu nu-l realizase.

                   Al doilea motiv l-a constituit faptul că este vorba despre o problemă legată de funcţiile mainii, care este mai mult decat o simplă parte din corp, ea are valoare deosebită  - atat reală, cat şi simbolică. Mana este o unealtă a creierului, legată strans funcţional de acesta, şi de aceea, în cursul ontogenezii, cele două organe         s-au influenţat reciproc, progresele unuia au determinat şi progresele celuilalt. Mana este organ de prehensiune, susţine echilibrul corpului (vezi cei ce merg pe sarmă), susţine şi accentuează discursul (vezi comunicarea dintre surdo-muţi), poate înlocui pană şi vederea (vezi scrierea Braille) şi uneori devine...armă, iar în celebra frescă din Capela sixtină din Vatican, genialul Michel Angelo l-a descris pe Dumnezeu transmiţand suflul vieţii lui Adam prin apropierea varfului araătătorului de la mana sa dreaptă de degetul întins al lui Adam. Mana participă nemijlocit la caştigarea de cunoştiinţe despre mediul înconjurător, şi într-un fel şi condiţionează dobandirea de cunoştiinţe. Pe de altă parte, fiind organul de execuţie în activităţile manuale, exprimă abilitatea de a traduce în acţiuni şi obiecte cunoştiinţele şi gandurile noastre.

          Aceste aspecte au constituit pentru mine motivaţia de a vedea dacă, şi în ce fel, se regăsesc în repertorii titluri legate de..."stangăcie".

Am identificat simptomul care se potriveşte cel mai bine situaţiei      menţionate, şi anume :

     - MIND: OBLIGED to comply the wishes of others, feels;

        (PSIHICE: OBLIGAT să se conformeze voinţei altora, simte), care simptom

        face trimitere la :

     - MIND: COMPLY to the wishes of other, feeling of obliged to           

       (PSIHICE: OBLIGAT să se conformeze voinţei altora, simte că este), remediul

        indicat fiind mag-m (de gradul 1).

Este vorba, consider eu, de senzaţia de frustrare, de suportare pasivă mai mult sau mai puţin resemnată.

Este interesant faptul că Magnesia muriatica este remediu şi pentru copiii marcaţi de certurile (uneori bătăi) dintre părinţi, care eventual duc la divorţ (Ailments from discords between parents; one's = Mag-c şi Mag-m (ambele de rangul 2).

În MM găsim că Magnesia muriatica este agresiv; dar foarte adesea are o frică mare de a fi părasit (de părinţi, de familie, de prieteni), încât ezită să dea frau liber agresivităţii şi...se supune.

 

Am putea să ne mai gandim şi la alte simptome care se apropie ca sens de cel de mai înainte.

Oprimarea, obligaţia supunerii la voinţa altora poate duce la:

  • DEPERSONALIZARE (DEPERSONALIZATION) = Anh (gr. 2)

  • CONFUZIE MINTALĂ,în ceea ce priveşte identitatea lui (MIND CONFUSION of, identity, as to is) = 21 simptome, dintre care de gradul 3 sunt ALUM, de gradul 2  Alumn  (şi la DISPOZIŢIE DOCILĂ, v. mai jos, dar de gradul 1), Anh  şi 18 remedii de gradul 1.

  • ESTRĂMAREA  PERSOANEI (MIND, SIARUPTION, personal) : anh, aur.

  • ÎN  ANTAGONISM, cu ea însăşi (MIND, ANTAGONISM, with herself) = Anac, Kali-c, Sep  (se întalneşte şi la următorul simptom, dar de gradul 1).

  • DISPOZIŢIE  DOCILĂ/ CARE CEDEAZĂ (MIND-YIELDING

     DISPOSITION) : PULS, Cori-r, Croc, Lyc, Nux-v, Sil  şi 17 remedii

     de   gradul 1, dintre care sunt de reţinut alum, bamb-a, petr, sep, şi

     staph, care mai apar şi la alte simptome

  • RESEMNARE (RESIGNATION) : Alum, Ph-ac, Tab  şi 12 remedii de gradul 1, dintre care este de reţinut anh, care mai apare şi la alte simptome.

      

Homeopatului îi revine sarcina de a decide între rubricele de mai sus, atent la suptilităţile care l-ar putea ajuta în alegere. Dacă administrand remedii din seria simptomelor de mai sus (simptome de cedare) problema pacientului nu se rezolvă decat la sprafaţă, în vreme ce stratul profund, al inconştientului nu este vindecat de urmele adanci ale unor traume vechi, atunci trebuie să caute remediul de fond care corespunde totalităţii personalităţii pacientului, dar care trebuie obligatoriu să aibă printre simptome şi sentimentul de frustrare.

     

Simptomele enumerate pană acum se referă în general la o silnicie exercitată asupra cuiva (şi suportată de cineva), fără să fie legată în mod special de problema stangacilor. Am dorit însă să văd dacă găsesc în  Repertorii acest fenomen raportat în mod ţintit la stangacii obligaţi să scrie cu mana dreaptă.

 

Iată rezultatul acestor căutări : doar...2 simptome !!

Ř      MIND-AILMENTS FROM - writing left-handed, suppression of

     (SUFERINŢE PROVOCATE de împiedicarea scrisului la un stangaci /

     împiedicarea unui stangaci să scrie) : staph.

Ř      MIND-CONFUSION OF MIND- writing, while left-handed when usually writing right-handed

Ř      (CONFUZIE  MINTALĂ, cand un stangaci este pus să scrie în mod obişnuit cu mana dreaptă) : bamb-a

 

   Stimaţi colegi, mulţumindu-vă pentru răbdarea şi toleranţa cu care mi-aţi ascultat   reflexiile, mă opresc aici, căci altminteri există riscul să căpătaţi senzaţia neplăcută că  sunteţi obligaţi să suportaţi ceea ce voinţa altora vă impune şi astfel să ajungeţi  în situaţia stangacilor cărora li se impune să scrie cu mana dreaptă.

 


*) Referat prezentat la Cea de a XVI-a Conferinţă Naţională de Homeopatie din 6-8 0ct.2000