Se adresează numai medicilor !
Stimați cetitori!
Vă puteți informa ca să știți, în cazul unui tratament
homeopatic, despre ce e vorba. Dar să nu vă jucați cu focul, prescriindu-vă
singuri un tratament cu remedii homeopatice, ghidați numai de cunoașterea
simplistă și înfumurată a câtorva noțiuni câștigate pe ici, pe colo, din
discuții cu unii foști pacienți sau amatori, uneori inspirați chiar din unele
cărți, scrise pe înțelesul tuturor, dar care, de fapt, sunt scrise sau
traduse în primul rând ca să se vândă. Unele asemenea cărți îndeamnă în mod
iresponsabil cetitorii să-și facă
singuri tratament, recomandând scheme-șablon pentru unele boli. O asemenea
carte apărută în limba română, scrisă de un ne-medic (există și din aceștia
destui iar vindecătorii, la noi, au crescut, post-revoluționar, în progresie
geometrică!) tratând despre acest
capitol, al gravidității, îndeamnă gravidele să-și auto-administreze zilnic, în
cursul ultimelor luni de sarcină, remediul Caullophyllum, pe care în mod
științific noi îl dăm numai dacă e nevoie și asta numai într-o doză, repetată
odată sau de două ori, după caz. Se neglijează astfel prima lege care definește
homeopatia, cea a similitudinii și individualizării tratamentului homeopatic.
Tratamentul făcut în acest fel poate fi dăunător. Chiar medicii homeopați cu
multă experiență, inainte de prescriere, dacă au ezitări, cer uneori timp
pentru a studia în profunzime cazurile mai dificile, pentru a stabili cu
precizie remediul ce se potrivește pacientului și nu bolii și aceasta din grija
de a nu începe în mod greșit un asemenea tratament.. Un tratament început
greșit și persistent induce efecte pe
care pacientul nu le-a avut înainte și
care cu greu mai pot fi corectate, după aceea, chiar de un nou remediu bine
ales.
Același lucru se poate spune și cu privire la sursa de
remedii homeopatice pe care le procurați. Acestea trebuie cumpărate numai
de la farmacii homeopate autorizate, pe baza prescripției medicale.
Cer scuze celor ce știu deja aceste lucruri!
|
Note de curs: APLICAȚII ALE HOMEOPATIEI ÎN LĂUZIE Dr. Ioan TELEIANU |
Sumar: -Indispoziții
legate de alăptare |
GENERALITATI Perioada post-partum pune
adesea mari probleme fiind vorba nu numai de o revenire fiziologică a
funcțiilor organismului femeii la parametrii dinaintea sarcinii ci mai ales de
o adaptare calitativ nouă la noile condiții complexe de mamă. Se produc
modificări hormonale care pun la grea încercare homeostazia chimismului
cerebral care stă la baza mecanismelor neuro-receptoare și modifică astfel
comportamentul general al femeii. A). ACUZE DE ORDIN
PUERPERAL: Se
poate spune că se pot întâlni acuze la mai toate nivelurile: v
psihic v
general v
local (genito-urinar) v
spinal v
extremități. a).Psihism: Stări depresive sau
depresivo-melancolice, uneori instalate chiar spre sfârșitul sarcinii; Stări
confuzive și/sau delirante ce pot merge până la sindroame de psihoză
puerperală extrem de îngrijorătoare. Ne gândim, în aceste situații, la
remedii, ca: ·
Aconitum, indicat mai ales în stările de depresiune acută, când apare
agitația cunoscută, asociată cu teama și cu convingerea că moartea este
iminentă. Fața e congestionată, roșie, iar persoana de obicei stenică. ·
Aurum metallicum, este cel mai indicat atunci când peste tristețea și desnădejdea
dusă până la disperare se adaogă intenția de suicid. Tabloul este însoțit de
acuze cardiace: palpitații, tensiune arterială crescută, dureri toracice; ·
Belladona: iese în evidență prin acuitatea semnelor, neliniștea fiind
în competiție cu prăbușirea psihică, mai ales dacă și temperatura este
ridicată și fața de aspect vultuos. ·
Hyosciamus este remediul-cheie care era preferat în anii trecuți dat fiind
tabloul adesea bizar, în care se combină agitația dezordonată, neliniștită,
cu gelozia și deprimarea; ·
Ignatia rămâne remediul preferat în cazul în care deprimarea este exagerată
sau întreținută de o pierdere afectivă periferică sarcinii, mama
manifestându-și suferința în mod tăcut, retrasă și îndurerată, plângând în
tăcere. ·
Pulsatilla găsește indicație destul de frecventă prin aceea că o stare
depresivă ușoară se întălnește mai în toate cazurile, ea ținând puțin timp și
manifestându-se printr-o stare de spirit schimbătoare, imprevizibilă, cu
plâns facil, uneori de tip isteric, care cedează la consolare și la dovezi
convingătoare de tandrețe. Nu tolerează deloc căldura camerei și nu are sete. ·
Sepia este, poate, cel mai sensibil pentru astfel de acuze, dintre remedii
și trebuie luat în considerare printre primele. Slăbiciunea, tristețea și
epuizarea sunt dominate de sentimentul de indiferență pentru totul, plus
constipația, foamea continuă și decolorarea feței. ·
Secale cornutum este indicat ca remediu al
maniei puerperale, cu manifestări necontrolate, expunându-și corpul impudic,
scărpinându-și organele genitale până dă sângele, lovindu-se în cap cu
mâinile, etc. Episodic aceste semne pot apare și în caz de avort. ·
Natrum muriaticum, imprumută, ceva mai tranșant, tabloul clinic al Pulsatillei, cu
tristețe, iritabilitate, incapacitate de a se concentra și mai ales, spre
deosebire de aceasta, cu imperioasa dorință de a fi lăsată în pace. ·
Stramonium. Acest remediu va fi luat în seamă în mod extrem, dacă apar manii cu
violență destructivă, pacienta neputându-se odihni din cauza excitației,
deranjându-i pe cei din jur, având insomnie și o agitație turbulentă. Adesea
tabloul este exacerbat de stări febrile. Nota:
Medicul homeopat poate întâmpina mari dificultăți în tratamentul acestor
stări, în sensul că uneori pacientele nu răspund la remedii corect
încadrate din punct de vedere patogenic; în acest caz este bine să se
verifice dacă persoana respectivă nu a suportat cumva efectul unor
medicamente anestezice la care se recurge adesea, în aceste stări. În acest
caz, tratamentul homeopatic poate rămâne iluzoriu dacă nu se intervine cu una
sau două doze de Opium, diluția 15 sau 30 C.H. b).La
nivelul stării generale: ·
Febre puerperale: (Kent, pag.1289): Echinacea, Lachesis, Lycopodium, Pulsatilla,
Pyrogenium, Rhus toxicodendron, Silicea, Sulphur, ș.a. ·
Convulsii puerperale: (Kent, pag.1355): Belladona, Cicuta virosa,
Hyosciamus, Stramonium; ·
Cu orbire: Aurum muriaticum,Cocculus, Cuprum; ·
Cu hemoragie: China, Hyosciamus, Platina, Secale. c).La
nivel loco-regional: ·
Genital: prolaps (p.743), subinvoluție uterină (p.744), traumatism
perineal,dureri arzătoare uterine, etc. ·
Rectal: prolaps post-partum (p.632), diaree în febra puerperală
(Pyrogenium,Sulphur, Carbolic acid) ·
Vezical: paralizie vezicală (p.650), micțiune involuntară (p.660), retenție
de urină (p.651) d).La nivelul coloanei
vertebrale și extremităților: ·
Dureri după naștere, cu trimiteri multiple la repertoriu (pag.1228,
1231, 934, 929, 912, 1045, 1068, 1067, 1179, 910, 1068). B). PROBLEME ALE ALĂPTĂRII: Există variate forme: v
sâni dureroși în timpul alăptării; v
mameloane dureroase; v
congestia și infecția sânilor; v
producție insuficientă de lapte; v
oprire bruscă a lactației; v
absența totală de lapte; v
surplus de lapte în timpul lactației; v
indispoziții ale mamei legate de alăptare; v
probleme ale înțărcării; a).Sâni dureroși în timpul
alăptării (turgescență mamară): ·
Belladona: sâni tari, cu dureri sfâșietoare, cu pielea extrem de
roșie și fierbinte; durerile se agravează la atingere și mișcare iar femeia
este neliniștită. ·
Bryonia este unul din cele mai bune remedii acolo unde este o jenă
dureroasă. Sânul poate fi fierbinte deși pielea este de culoare normală. Unii
autori notează predilecția remediului pentru sânul stâng dar neobligatoriu. ·
Calcarea carbonica, preferă sânul drept care este contractat și
dureros, fără căldură locală, deschis la culoare și umed la palpare din cauza
transpirației. ·
Phellandrium are calitatea de a rezolva fenomenele neplăcute,
dureroase, care apar doar în timpul suptului. ·
Phytolacca e indicată în cazul indurației puternice a sânilor, în
special cel stâng, devenind sensibil și dureros. ·
Aconitum, indicat pentru dureri bruște, cu efect atunci când priza se ia la început, imediat după
apariția durerilor; nu este totuși un remediu uzual. ·
Mercurius solubilis, este consacrat stărilor cu tendință la infecție
și supurație (abcese). Sânul este tare,sensibil și dureros, însoțit de
căldură locală și febră. Se
preferă, la toate aceste remedii, diluțiile
joase: 4 sau 5 C.H.,
Phytolacca chiar în 3, 4 D. b).Mameloane dureroase: ·
Arnica: poate preveni durerile mamelonare la femei care au mai prezentat
aceste acuze anterior, dându-se chiar de la începutul alăptării în diluția 5
sau 6 C.H. ·
Calendula : se poate da și ca tratament extern local, combinat cu cel intern,
tot în diluții joase. (Un excelent preparat este cel realizat de
Plantextrakt, sub forma de unguent cicatrizant 15%) ·
Graphites este remediul cel mai bun și eficient în cazul femeilor cu mameloane fisurate, sau cu
taieturi mamelonare din cauza suptului, ceea ce provoacă mari dureri în
timpul alăptării. ·
Castor equi: util atunci când Graphites nu s-a dovedit suficient în întregime. ·
Chamomilla are indicație tot în cazul mameloanelor dureroase dar fără crăpături
atât de evidente ca la Graphites. Femeia prezintă în timpul alăptării crampe
puternice în partea de jos a spatelui, regiunea sacrată și în abdomenul
inferior. ·
Nitric acid este indicat de ase menea în mameloane dureroase tot din cauza crăpăturilor
și fisurilor, respectiv a tăieturilor, simptomul dominant fiind acea durere
ca și cand mamelonul s-ar crăpa în momentul suptului. ·
Nux vomica prezintă un mamelon dureros,
crăpat și inflamat în regiunea areolară; bineînțeles la o persoană cu
constipație, flatulență, stări de indigestii și iritabilitate. ·
Silicea rămâne remediul clasic al stărilor de inflamație trenantă, stimulând
procesul de vindecare, la mamelon fiind vorba tot de fisuri sau crăpături
infectate, la persoane slabe , friguroase și cu evidentă reducere a rezistenței generale. ·
Sulphur, ca remediu al inflamației, este unul dintre cele mai bune remedii,
chiar dacă inflamația nu se asociază cu crăpăturile sau fisurile mamelonare.
Zona interesată este roșie,congestivă și extrem de sensibilă, ca o arsură,
putând apare și unele erupții locale ale pielii; diaree la trezire. c).Congestia și infecția sânilor: Poate pune în balanță dacă
este cazul să recurgem la tratament homeopatic sau nu, dat fiind faptul că o
infecție mamară poate duce la stări toxemice
grave, instalate rapid, care cer tratament cu antibiotice instituit în timp
util. Ca remedii posibile,
menționăm: ·
Bryonia, este un remediu cu bune rezultate în formele timpurii; sânul
este tare ca piatra, sensibil la atingere și mișcare, cu semne iminente de
formare a unui abces mamar; ·
Belladona, merge foarte bine după Bryonia când începe să se constituie
abcesul, semnele clasice fiind sensibilitatea exagerat de mare, congestia,
roșeața și căldura locală. ·
Calendula, sub forma de cremă poate calma durerile și stimula
reducerea congestiei. ·
Hepar sulphur este remediul consacrat al supurațiilor și are
indicație și în infecțiile glandelor mamare, apărând o iritabilitate specifică
precum și un tablou mai grav ca profunzime și viteză de acțiune; poate
completa bine acțiunea începută sub Mercurius. ·
Mercurius solubilis, pare cel mai indicat dacă Belladona n-a rezolvat
situația; pe lângă reacția inflamatorie mult mai accentuată, apare
transpirația generală, temperatuta ridicată și stare de epuizare. ·
Phytolacca: sân tare și sensibil, persoana prezentând dureri de cap,
frisoane și ascensiuni febrile. ·
Silicea, citată mai sus. d).Producție insuficientă de lapte: Este categoria cea mai dramatică pentru proaspăta mamă și pentru anturaj ·
Agnus castus:
fluxul de lapte se întrerupe imediat după declanșare sau se reduce progresiv
și repede. Femeia este slabă, palidă și anemică, fără vlagă. ·
Asa foetida:
convine cazurilor care, spre a 10-a zi observă o reducere a secreției lactate
până la oprire completă. Tipologia remediului vizează existența unei
flatulențe, cu catar respingător și amorțeală generalizată. ·
Causticum: are
un flux de lapte slab de la început, la persoană anxioasă, obosită, rămasă în
urmă cu somnul. ·
Dulcamara,
poate prin efectul ei descongestionant să permită sânilor turgescenți, cu
producție frânată de lapte, să reactiveze secreția mamară. ·
Pulsatilla pare a fi, după Agnus castus, cel mai
bun remediu în cazul unui flux slab, variabil și schimbător, precum e și
personalitatea remediului cu sensibilitățile ei. ·
Ricinus este
indicat atunci când diminuarea laptelui este însoțită de tulburări digestive,
vomă și diaree; ·
Urtica urens a
putut rezolva situații dificile, când laptele lipsește cu desăvârșire, suptul
fiind însoțit de înțepături, dureri și mâncărime iritantă nu numai în zona
sânilor ci și în alte părți. Sunt recomandate, în general, diluțiile joase, cu excepția remediilor
care se adresează psihismului, atunci când acesta este incriminat în
pierderea lactației. e).Absența totală de lapte: ·
Calcarea carbonica:
prezintă paradoxul: fie abundență fie absența laptelui. ·
Zincum metallicum:
persoană cu dispoziție variabilă, senzații dezagreabile la nivelul picioarelor,
pe care le mișcă neîncetat, anxietate; în antecedente lipsă de reacție la
remedii bine indicate; f).Surplus de lapte în timpul lactației: ·
Borax: atrage atenția prin faptul că laptele curge
spontan între două alăptări, fiind de consistență groasă, iar când copilul
suge la un sân apare jenă sau durere în celălalt sân. Tot pe prim plan stau:
teama și anxietatea, ca și nervozitatea accentuată la mișcările de sus în
jos, ca de exemplu coborâtul scărilor și aplecarea. ·
Calcarea carbonica: s-a menționat mai sus posibilitatea unui flux
abundent de lapte, la o femeie lentă, supraponderală, obosită, palidă,
friguroasă, acoperită deseori de transpirație. ·
China: are indicație când, în urma unei producții excesive de lapte femeia
prezintă o mare slăbiciune și debilitate. ·
Natrum muriaticum: combinație între congestie mamară și hipersensibilitate la cea mai
mică apăsare, plus stare precară de sănătate, influențată negativ de
umezeală, sub orice formă. ·
Phosphorus: și la acest remediu se remarcă o scurgere excesivă de lapte
asociată cu senzație de disconfort sau călduri în celălalt sân. ·
Pulsatilla: de regulă, oferă cel mai frecvent tablou de flux variabil de lapte,
uneori excesiv, care poate continua, în mod episodic, și după înțărcare, la
persoană pasivă, sensibilă, cu variații emoționale, ale cărei acuze sunt
agravate la caldura camerii. ·
Rhus toxicodendron: este recomandat atunci când există o
sensibilitate generală și o distensie mamară cu sensiblitate și mâncărime. g).Indispoziții legate de
alăptare; Sunt multe și
diverse, cuprinse în repertorii, printre care: ·
Refuzul laptelui de către sugar: o
Calcarea phosphorica: secreție lactată cu miros neplăcut sau prea
apoasă; o
Borax: lapte prea gros, vâscos, pentru sugar; o
Rheum: secreție galbenă și amară; ·
Aversiune pentru alăptare: o
Sepia (trebuie repetata, în diluție medie: 6 -7 C.H., de 2-3 ori pe zi). ·
Dureri de stomac de la alăptare: o
Carbo vegetabilis; ·
Diaree după alăptare, la sugar: o
Antimonium crudum, o
Croton tiglium, o
Natriu carbonic, o
Nux vomica. ·
Diaree după alăptare, la femeie ce alăptează: o
China, o
Rheum. ·
Durere de spate alăptând: o
Chamomilla, o
Croton tiglium, o
Pulsatilla, o
Silicea. ·
Tăieturi,colici, cand copilul suge (imediat post-partum): o
Arnica, o
Chamomilla, o
Conium, o
Pulsatilla, o
Silicea. ·
Mama plânge alăptând: o
Lac caninum, o
Pulsatilla. ·
Dureri de cap după alăptare: o
Belladona, o
Bryonia, o
Calcarea c., o
Chamomilla, o
China, o
Dulcamara, o
Phosphor, o
Pulsatilla, o
Sepia, o
Silicea, o
Staphysagria. ·
Dureri de dinți la femeile care alăptează: o
Aconitum, o
Arsenicum album, o
Belladona, o
Calcarea c., o
Dulcamara, o
Mercurius, o
Nux vomica, o
Phosphorus, o
Staphysagria, o
Sulphur. ·
Dureri de dinți în timpul alăptării: o
China. ·
Griji,bătăi de cap din cauza agalactiei: o
Causticum ·
Durere uterină acută, sau metroragie, sau lochii, cand copilul
suge: o
Silicea. ·
Tuse, sau expectorație, în timpul alăptării: o
Ferrum metallicum. ·
Dureri de coloană, spasme, crampe, pe durata alăptării: o
Arnica, o
Chamomilla, o
Pulsatilla. ·
Erupții cutanate în timpul alăptării: o
Sepia. ·
Tremurături după ce a dat sân: o
Oleandrum. ·
Slăbiciune generală la femeie ce alăptează: o
Carbo animalis, o
China, o
Oleandrum, o
Phosphoric acid. ·
Pierderea libidoului în timpul perioadei puerperale: o
Arnica: mama e lipsită de energie, se simte plictisită, nu e în apele ei
încă de la nașterea copilului (6 CH); o
China: oboseală accentuată, epuizare totală, fara energie sau interes; o
Pulsatilla: fire schimbătoare, cu impuls libidinal slab, lipsă de încredere,
grijă , îndoieli privind rolul său; o
Sepia: cel mai bun remediu, dacă există constipație,răceală, epuizare,
iritabilitate și indiferență. ·
Incapacitate de a restabili ciclul normal după naștere: o
Pulsatilla: cel mai frecvent, la tipologia cunoscută, cu frigurozitate, lipsă
de sete, plâns, etc. o
Sepia: constipație accentuată, foame, epuizare iritabilă. o
Sulphur: când primele două nu dau rezultat; diaree frecventă. ·
Tendință la obezitate după naștere: Calcarea carbonica,
Phytolacca Berry (tinctura mama, 5 picături pe zi); După felul
obezității: o
Obezitate cu retenție hidrică: Natrium muriatic o
Obezitate asociată cu metabolism lent: Thyroideum; o
Obezitate asociată cu constipație: Bryonia, Nux vomica, Sepia
(des indicat); o
Obezitate cu un apetit ce nu poate fi satisfăcut: Sulphur, Sepia; o
Obezitate cu poftă nesăbuită de a mânca: Natrium muriatic,
Lycopodium, Pulsatilla (dulciuri,creme) ·
Lactație și după înțărcare: o
Conium, o
Pulsatilla, care este marele remediu de reglare
a secreției lactate; ·
Tumefacție mamară cu
secreție lactată: o
Asa foetida, o
Cyclamen, o
Tuberculinum. ·
Convulsii, ca urmare a suprimării laptelui: o
Agaricus; ·
Dureri, jenă mamelonară după înțărcare : o
Dulcamara; ·
Diaree, după înțărcare: o
Argentum nitricum, o
China. Fără îndoială că aria de întindere, ca și varietatea acuzelor legate de
sarcină și lăuzie, este mult mai largă, ea presupunând o atentă investigație
clinică și o repertorizare ireproșabilă, întrucât, aici mai mult ca oricând,
fiind vorba de a ajuta cu adevărat două vieți, a mamei și a copilului de abia
născut, diletantismul în homeopatie nu poate fi tolerat. Aici, știința de a
stabili remediile indicate trebuie să se îmbine cu știința manierii
diluțiilor și găsirii momentelor favorabile de administrare, dar mai ales cu
știința stopării tratamentului la momentul oportun. * *
* |
|
|