CURSUL DE HOMEOPATIE

Modalitatile sunt calitati ale simptomelor, agravari si ameliorari, care confera unui simptom, banal prin el insusi, caracteristica individuala.

Modalitatile reprezinta circumstantele psihice, fizice, de ritm, ambianta, pozitie, miscare, aplicatii locale, aporturi alimentare, functii emonctoriale si acte fiziologice susceptibile de a influenta bolnavul.

Toate aceste variatii de simptome ajuta la gasirea remediului homeopatic asemanator strict individualizat, homeopatia se adreseaza bolnavului cu toate particularitatile lui.

Soare : ant.cr., bell., hydroph.,Gels., Glon., Lach., Natr. carb.,., natr.m., puls.

Umiditate : Ammon.c., Aran., Calc.c., Calc.fl., calc.ph., colch., Dulc., gnaph., iod.,mang., Merc., Natr.s., Nux m., phyt., ran.b., Rhod., Rhus tox., ruta, lues., thuya

Frig : Acon., agar., alum., Ars., bar.c., bell., bry., calc., Cham., coff., Dulc., form.r., hep.s kali c., Magn.phos., merc., mez., nux v., Rhod., Rhus tox., Rumex, Sep., Sil., Spig.

Schimbare : Bry. (cald dupa frig), Calc.phos. (caderea zapezii), Calc.fl. (umiditate), carbo veg. (cald umed), Dulc.(umiditate), lept.(umiditate), mang.(umiditate), Natr.s.(umiditate), nitri ac., Nux m.(frig umed), Phos., Psor., Ran.b.(umiditate), Rhod.(furtuna), Rhus tox. (ploaie), sep., sil.

Calda : Aloe (umeda), Ant.c.,Carbo v., colch., Gels.(umeda), Iod., kali bi., Lach., lil.t., Puls., sec., Sulph.

Rece : Acon.(uscat), All.c.(umed), Aur., bar.c., calc.c., calc.ph., Camph., caps., Caust., (uscat), Dulc.(umed), Hep s., Kali c., Mag.phos., Merc.(umed), Natr.s.(umed), Nux m.(umed), Nux v.(uscat), Psor., Rhod.(umed), Rhus tox.(umed), sep, Sil.,Th.(umed)

Apropierea furtunii : agar., ammon.c., gels., lach., mang., melilot., nux v., petr., phos., psor., puls., Rhod., sep., sil., lues.

Efort mintal : Agar., Anac.or., arg.n., calc.c., gels., natr.c., Natr.m., Nux v., Phos.ac, sil.

Emotie : acon., arg.n., Cocc., Coff., Coloc., Gels., hyosc., Ign., kali ph., Nux v., Phos.ac.,

Gandind la raul sau : bar.c., Calc.phos., gels., Helon., med., oxl.ac., sabad.

Miros ; Alimente : Ars., Colch., dig., sep., tub. Flori : graph. Tutun : bell., Ign., spig.

Auz : Zgomot : asar., Bell., bor., coff., glon., Ign., Nux v., spig., Ther. Apa : cant., Hydroph., hyosc. Strada : chenop.

Tact : Soc : Bell., Cic., spig., ther. Contact : acon., apis, arn., bell., bry., cham., China, cupr.m., ham., Hep.s., Lach., Nitri ac., Nux v. Ox.ac., Spig., Tar.h., Ther.

Vaz : Lumina : Bell., Calc.c., glon., Euph., hydroph., merc., nux v., phos., sep., Stram.

Obiecte stralucitoare : bell., canth., hydroph., Stram. Intuneric : ars., Stram.

Cafea : cann.i., canth., caust., Cham., cocc., cycl., fluoric ac., Ign., Nux v., ox.ac.

Lapte : Aethusa, ant.t., brom., Calc.c., carbo v., china, magn.c., puls., Sep., sulph.

Vin : Ant.c., arn., ars., carb.v., Fluoric ac., lyc., Nux v., Ran.b., sab., Sel., Zincum

Seara : acon., Ars., cham., China, coff., colch., dulc., ferr.ph., hell., hyosc., lil.t., Lyc., merc., mez., nitri ac., Phos., plumb., puls., rum., sep., lues.

Noaptea : acon., Ars., Aur., cham., China, coff., colch., dulc., ferr.m., hep.s., hyosc., iod., Merc., nitri ac., phos., puls., rhus tox., sil., Lues., zinc.m.

Culcat : Ars., con., diosc., glon., gnaph, grin., hyosc., lach., Phos., puls., Rhus tox., rum.

Culcat pe partea dureroasa : acon., hep.s., kali c., nux v., phos., rhus tox.

Culcat pe partea stanga : bar.c., cactus, Card.m., cean., kali c., naja, natr.s., Phos. Puls.

In miscare : Aesc., bapt., Bell., berb., Bry., Cocc., colch., coloc., dig., gels., glon., kalmia, Led., merc., plumb., ran.b., Sab., spig., sulph., tab., tar.h.

Mergand cu masina : arg.m., berb., Cocc., hydroph., naja, nux.m., Petr., thuya

In repaos : arn., Ars., calc.fl., cycl., Ferr.m., magn.c., Puls., rhod., Rhus tox., samb., sep.

Act sexual : Agar., alum., calad., cedr., Kali c., Kali phos., Kreos., Moschus, natr.m., phos.ac., sel., sil.

La dentitie : Aeth., Bell., borax, calc.c., calc.ph., Cham., Kreos., magn.ph., phyt., Pod.

Dupa ce mananca : aloe, Ant.cr., apoc., carb.v., China, ip., kali c., Lyc., Nux v., Puls.

In timpul : Act.rac., ammon.c., arg.n., bell., cocc., con., Graph., Hyosc., Kreos., Magn.c.,

Transpiratie : Bell., cham., hep.s., Merc., nux v., op., phos.ac., stram., Sulph., ver.a.

Tutun : ascl., bor., cic., cocc., gels., Ign., lob., Nux v., staph., stroph.

Dreapta : apis, aran.d., Ars., bell., bor., bry., calc.c., caust., Chel., crotal., equis., ferr.ph., Kali c., lept., Lyc., Mag.ph., Merc.protoiod., Pall., Phyt., podo., Sang., tarent.h.

Stanga : arg.n., ascl., Asterias, Berb., brom., Cean., cedr., dulc., kreos., Lach., lil.t., Merc. biiod., naja, Natr.s., nitri ac., ox.ac., par.q., Spig., Sulph., ther., Thuya, tril.p., vib.

Uscaciune : amm.c., Calc.c., calc.ph., Dulc., mang., merc., natr.s., Nux m., Phyt., Rhus tox., sulphur

Cald : act.r., amm.c., Ars., bell., calc.fl., Camphora, Caust., cham., col., con., Collins., Dulc., for.r., Hep.s., Kali c., Mag.ph., Nux v., phyt., Psor., Rhus tox., rum., sep., Sil., ver

Tact : La frictie : canth., form.r., mag.ph., natr.c., phos., plumb., Pod., rhus.tox., Tar.h.

Presiune : Arg.n., bor., Bry., chel., china, col., form.r., ign., lil.t., natr.c., natr.s., mag.ph., nux v., pic.ac., Plumb., sep., stan.

Vaz : Lumina : stram. Intuneric : Bell., con., euphr., graph., phos., sang.

Culcat : acon., arn., Bry., calc.c., coff., Colch., equis., Mang., Natr.m., stan.

Culcat pe partea dreapta : Ant.t., Natr.m., Ptel., Phos., rum., spig. Sulph.

Aplecat inainte : ascl., bov., card.m., iris v., Kali c., ran.b., Trill.p.

In miscare : abrot., calc.fl., Chim., con., cycl., diosc., dulc., Ferr.m., fluoric ac., Gels., ign., lith.c., mag.c., natr.c., plat., Puls., rhod., Rhus tox., ruta, samb., Sepia, ver.a.

Dupa somn : avena s., carbo v., colch., merc., Nux v., Phos., Phos.ac., Sang.

La aer curat : acon., all.c., ant.cr., Apis, bar.c., cact., clem., dig., dros., gels., Glon., iod., Lach., Lyc., magn.c., moschus, natr.m., Puls., sab., sep., sulph., Tab., tar.h.

Aplicatii reci : Apis, bry., canth., ferr.ph., fluo.ac., Glon., Ledum, Puls.

Mancand : act.r., alum., Anac.or., caps., cic.v., Chel., hep.s., Ign., Iod., kali phos., lith.c., natr.c., natr.m., oxal.ac., Petr., Phos., Psor., sep., spongia, uran.n.

Tulburari psihice si tulburari fizice : Act.rac., Croc., Hyosc., Lil.t., Platina

Ne intoarcem la vremea lui Hahnemann si a contemporanului sau Boenninghausen (1785-1864) discipolul sau si autor de multe lucrari in Homeopatie, printre care “Therapeutic Pocket Book” , un Repertoriu in introducerea caruia avanseaza principiul concomitentei si asociatiei simptomelor.

Dupa B.simptomele se grupeaza in simptome primare si simptome secundare, primele legate direct de acuze, proeminente, care atrag atentia mai intai si cauzeaza cea mai mare suferinta si altele care par sa nu aiba legatura cu primele din punct de vedere patologic, care nu sunt alese aleatoriu, ci trebuie sa se sprijine pe o interrelatie clara in timp si circumstante cu primele = simptome concomitente, care exista sau se petrec impreuna. Sunt simptomele particulare, ciudate despre care Hahnemann spusese : “aceste simptome reprezinta ceeace este de tratat in caz, sunt baza prescriptiei homeopatice, pentru ele trebuie gasit remediul similimum”.

Fiecare simptom poate fi redus la elemente de locatie, senzatie si modalitati, care adunate formeaza un tot logic = totalitatea simptomelor. Totalitatea se refera la tabloul simptomatic manifest in prezent.La acestea B. adauga simptomele concomitente, care, de altfel, pot lua forma celorlalte trei elemente. Deseori ele par irationale in cazul respectiv, totusi au o relatie actuala prin faptul ca exista concomitent in acelasi timp la acelasi pacient. Nu sunt de neglijat sau subevaluat pentru ca nu se conformeaza traditiei.

Simptomele concomitente sunt pentru totalitatea simptomelor ceeace modalitatile sunt pentru simptom, adica factorul de diferentiere. Remediul homeopatic care are in patogenezia sa ambele grupuri de simptome este remediul similimum, cel care vindeca.

Hahnemann : “de acum, medicii se vor intelege intre ei si vor prescrie in siguranta acelasi remediu pentru simptome morbide identice si nu dupa numele identic al bolii”.

CAZ : barbat care sufera de un tic dureros, un spasm cam la 5 minute interval, durere cu senzatia de tragere de nervul trigemen stang, insotita de inrosirea fetei si transpiratie profuza la cap si piept si foame apriga. Este agravat de atingere, emotie, vorbit, vreme umeda, noaptea si ameliorat de frictie locala. In antecedente o secretie cronica ani de zile din urechea stanga, remisa cu tratament ORL cu 8 ani in urma. De atunci au aparut crizele care s-au indesit in timp. Analiza cazului :

Modalitati : < atingere, vorbit, noaptea, emotie, vreme umeda, > la frictie locala

Concomitente : foame apriga, transpiratie in partea superioara a corpului, bufeu de caldura la cap, secretie otica.

In repertorizare au aparut la inceput mai multe remedii : Ars., Bry., Calc.c., Caust.,China, Kali c., Merc., Nitri ac., Nux v., Phos., Puls., Rhus tox., Sep., Sil., Spig., Staph., Sulphur.

In urma eliminarii remediilor cu neconcordante, simptomele concomitente avand mare rol in decizie, au ramas 2 remedii cu toate simptomele prezente : Bryonia si Sulphur. Faptul ca atacurile au aparut dupa supresia secretiei otice a decis alegerea remediului Sulphur cunoscut pentru puterea de a debloca supresiile.

Pacientul a primit Sulphur 1M , odata cu ameliorarea a reaparut secretia otica, in o perioada de 18 luni a primit 3 doze de Sulphur cu remisiune totala a simptomelor.

Allen T.F. Boenninghausen’s Therapeutic Book, Introduction by Roberts H.& Wilson A. B. Jain Publishers New Delhi India 1993

Dr. Ioan Teleianu - note de curs

ACONITUM NAPELLUS (Acon.)

      Aconitum este unul dintre cele mai mari remedii ale materiei medicale homeopatice, având câteva caracteristici, în funcţie de manifestările sale clinice dominante, şi anume: un debut brusc, violent, impresionant, în stările acute, cu o nelinişte şi agitaţie dusă uneori la extrem şi cu mare frică de moarte, sau, în formele cronice, o excesivă excitabilitate nervoasă exteriorizată prin crize de un dramatism aparte, pe fond anxios, care înglobează variate frici şi temeri, îngrijorări fulminante, adesea declanşate sau puse în legătură cu urmările unui eveniment nefast (un accident, un cutremur, o boală, un şoc, o spaimă, etc.), amplificate şi întreţinute apoi de stresul cotidian, de diversele întâmplări, de relatări prăpăstioase şi închipuiri sau griji, etc., care fac ca pacientul să intre extrem de uşor în panică din orice, o panică nemiloasă care îi face viaţa nefericită, neregăsind decât cu greu şi nu totdeauna pentru mult timp, liniştea şi tihna pierdută.

      Deşi eficienţa remediului este cunoscută mai mult din rezultatele excelente ce se obţin în afecţiunile acute inflamatorii, ce pot apare la orice organ şi care debutează rapid, zgomotos şi cu mare agitaţie, cauzate de expunerea la intemperii, respectiv la aer rece şi uscat, Aconitum este, în fapt, principalul remediu al anxietăţii şi fricilor cronice şi se pare că va deveni şi mai actual pe măsură ce societatea modernă devine tot mai trepidantă, stresantă şi implicit mai anxiogenă ; nu rareori tablouri clinice de nevroză anxioasă care au apărut în forma lor pregnantă destul de târziu, având însă legătură cu o spaimă sau sperietură din trecut, dar păstrată de ani de zile latent în mintea pacientului, s-au rezolvat cu acest remediu, administrat în diluţii foarte înalte de homeopaţi cu experienţă.

      Ca psihism, este vorba de persoane extrovertite, blânde (simpatetice), cu dorinţă de companie, impresionabile, care se neliniştesc însă uşor de necazurile celor din jur, devenind sperioase şi agitate. Au o dispoziţie care variază uneori de la o oră la alta, cu alternanţe, o anume instabilitate a ideilor care fac dificil efortul de concentrare, precum şi o vădită versatilitate de spirit.

      Tipologic, remediul convine indivizilor cu stenicitate pronunţată, robuşti şi pletorici, la care sensibilitatea la boală, instalarea rapidă şi mai ales acuitatea, dramatismul tabloului clinic, acea degringoladă generală ce se instalează şi stăpâneşte reacţiile şi acuzele unui pacient cu o aparenţă atât de viguroasă, apar de-a dreptul surprinzătoare. Tot surprinzătoare este şi profunzimea efectului, adesea devastator, al stărilor cronice anxioase nu numai asupra psihicului ci asupra economiei întregului organism al pacientului, care terorizat de panici şi frici, părăsit de tăria şi echilibrul său emoţional, nu mai poate compensa deficitele multiple induse de boală, apare anorexia psihică, nu mai asimilează, slăbeşte, şi firesc, îşi amplifică temerile şi devine tot mai sigur că suferinţa sa este fără speranţă de vindecare, apelând disperat la tot mai mulţi medici, dar rămânând cu convingerea sa fermă, dominantă, apărută încă de la declanşarea bolii, că va muri curând. Practica unor medici pledează, în tratarea unora din aceste forme, pentru asocierea Aconitului cu alt remediu, de regulă Arsenicum album.

Simptome dominante:

- indiferent de felul, varietatea, localizarea sau intensitatea simptomelor, ceea ce iese în evidenţă în modul cel mai pregnant la Aconitum este hiperexcitabilitatea nervoasă, exprimată prin modalitatea de apariţie a acestora, acea apariţie invazivă, bruscă şi violentă, ce poate configura rapid un tablou clinic acut, impresionant, în orice aparat sau sistem al organismului (de pneumonie, nevralgie, infarct, şoc, spasm cerebral, etc.); cu toate acestea, tulburările acute ce ţin strict de remediu sunt doar funcţionale, reversibile, fără a exista dovada provocării unor leziuni, iar durata de acţiune este scurtă fără periodicitate;
- teribila tensiune psihică, agitaţie anxioasă şi neastâmpăr, care ţin de aceeaşi caracteristică, pe prin plan fiind frica de moarte, conferă acel dramatism specific tabloului clinic al Aconitului şi sunt însoţite de solicitarea insistentă, neliniştită, de către pacient, a unui sprijin medical imediat, pentru a fi salvat ; acesta e atât de speriat şi deznădăjduit încât prezice şi ora morţii sale iminente; o asemenea frică specială, intensă, poate apare şi la femei în timpul travaliului;
- frici diverse, chinuitoare, care în formele cronice modifică în mod semnificativ
psihismul pacientului, şi-i răvăşesc şi marchează intens viaţa relaţională, uneori pentru multă vreme; varietatea acestor frici este destul de mare, cel mai des fiind vorba de:

- claustrofobie (spaţii închise);
- frica de a sta în mulţime sau într-o cameră aglomerată;
- frica de a traversa strada, mai ales pe aglomeraţie;
- frica de cutremure, deobicei după un cutremur;
- agorafobie (spaţii deschise);
- frica de lift;
- frica de tunele;
- frica de avioane;
- frica de veşti proaste;
- frica de întuneric şi de fantome, mai ales noaptea;
- frica de moarte, mai ales în timpul simptomelor cardiace;
- frica de a se sufoca;
- frica de a fi atins;
- etc.
Este vorba atât de un fond dominat de frici şi angoase, exaltate de diferiţi factori şi împrejurări emoţionale, cât şi de adevărate atacuri de panică, cu episoade repetate, pe faţa pacientului citindu-i-se groaza în timpul crizei, tot cu senzaţia de moarte iminentă, la care se adaogă, obişnuit, palpitaţii puternice sau chiar violente, aprindere a feţei şi sete de aer ; aceste atacuri sunt mai grave seara, spre miezul nopţii, sau imediat după ce a adormit, când persoana se trezeşte înspăimântată, după 30-40 minute de somn, situaţie ce poate apare deseori în urma unui şoc recent, accident, infarct, etc.;

- durerile intolerabile constituie, de regulă, debutul suferinţelor acute, însoţite de psihismul menţionat mai sus şi având variate forme de exprimare: furnicături, înţepături, amorţeli, înţepeniri, junghiuri, colici, etc., apărând îndeosebi după intemperii, cea mai frecventă cauză fiind expunerea la vânt rece şi uscat, pe orice anotimp; Aconitum realizează frecvent tabloul tipic de debut al unei posibile gripe, boli eruptive febrile, unei congestii pulmonare, pneumonii sau pleurite, a unei nevralgii faciale ? frigore, otite acute, artrite reumatice, cistite, amigdalite, etc.;
- orgasmul şi eretismul vascular este a doua faţetă a hiperexcitabilităţii ce caracterizează acest remediu, alături de cel nervos, ceea ce explică apariţia a o serie de simptome frecvente, ca de exemplu:

- faţa roşie cu piele uscată, atunci când pacientul e culcat dar care devine palidă când se ridică în capul oaselor;
- mâini calde, cu roşeaţa zonei palmare şi cu picioare reci;
- abdomen cald, destins;
- cefalee frontală cu senzaţia de cap greu;
- ameţeală când se ridică repede din poziţia culcat;
- congestie cefalică sau acces de hipertensiune arterială;

- extremă hiperacuitate senzorială: miros extrem de sensibil, fotofobie cu dureri la vederea suprafeţelor ce strălucesc (zăpadă, arc voltaic, etc., de aici utilizarea sa în fotoftamiile alpiniştilor şi ale sudorilor), sensibilitate la zgomote sau la sunete muzicale pe care le simte şi în dinţi sau trecând prin membre, gustul fiind chiar pervertit (toate lichidele, cu excepţia apei, par amare);
- febră inflamatorie, cu căldură uscată, apărută brusc şi violent, cu agitaţia caracteristică şi cu frică de moarte, precedată de frigurozitate, pielea arzândă a corpului neiradiind căldura în jur ; febra este însoţită de sete intensă numai pentru apă rece;
- de altfel şi inflamaţiile localizate pe mucoase şi seroase (gură, nas, ochi, urechi, faringe, laringe, arborele respirator, intestine, organe uro-genitale, articulaţii, etc., sunt preponderent uscate, fără secreţii, excreţii sau colecţii lichidiene;

Alte simptome:

- tahicardie cu anxietate, cu puls plin, dur şi destins, însoţită de palpitaţii violente, cu senzaţie de căldură sau arsură, îndeosebi după o frică, spaimă sau o scenă impresionantă;
- angină pectorală sau infarct miocardic acut cu amorţeală a braţului stâng;
- agravarea generală poate apare nu numai pe vreme rece şi uscată, respectiv după expunere la vânt rece şi uscat; dar şi la lumina soarelui şi chiar la căldură, atunci când pacientul devine febril, observându-se şi o exacerbare a simptomelor mentale în aceste condiţii;
- orbire bruscă după spaimă sau şoc;
- faringită sau amigdalită, foarte roşii, cu senzaţie de arsură, după expunere la intemperii;
- gastrite apărute după consumul de băuturi reci când pacientul a fost supraîncălzit;
- dorinţă de peşte;
- aversiune pentru anghinare (artichaut);
- retenţie de urină la nou-născuţi şi la mame, imediat după naştere;
- travaliu dificil la naştere, mai ales când parturienta are senzaţia sigură că va muri;
- crup laringian cu tuse seacă şi sufocantă, fiind principalul remediu pentru stadiile iniţiale ale crupului;
- amenoree la tinerele fete pletorice; suprimarea menstrelor după o spaimă;
- coşmaruri, delir nocturn, vise anxioase, tresăriri în somn şi insomnii agitate;

Senzaţii deosebite,particularităţi:

- impresia că gândurile sale vin din stomac şi că anumite părţi ale corpului sunt anormal de mari;
- are impresia că lucrurile pe care abia le-a făcut, le-a făcut în vis;
- cefalee frontală cu senzaţia de apă fierbinte în interior şi de cap care plesneşte;
- senzaţia că toate lichidele au gust amar cu excepţia apei;

De notat:

- la Aconitum este proverbială remarca homeopaţilor privind încetarea acţiunii sale şi necesitatea recurgerii la un alt remediu, în momentul când, în evoluţia tabloului clinic febril, aflat sub tratament, apar transpiraţia şi secreţiile, fiind indicate în continuare, cel mai adesea, Bryonia sau Belladona ; marele merit al Aconitului va rămâne acela că, făcându-şi efectul său eroic în stadiul grav, de debut, al bolilor respective, totul poate intra în mod ferm, tot aproape brusc, în defervescenţă spre vindecare, evitându-se multe din neplăcerile complicaţiilor ulterioare posibile;
- de asemenea trebuie evitat Aconitul în febrele din preajma şi după apariţia erupţiilor, precum şi administrarea lui în alternanţă cu alte remedii;
- totodată este bine de ştiut că Sulphur-ul este cronicul Aconitului şi că, deci, continuarea tratamentului, cu acesta din urmă, consolidează şi desăvârşeşte rezultatele terapeutice de început ale Aconitului, în bolile acute.

ADDENDA

STUPEFACTIE, ca o betie,intoxicatie: fum de tutun, de la: (Acon.1)
|| Turns suddenly red and falls unconscious. đ Teething child.(C.Hering)

top

Dulcamara este un remediu care deseori nu e luat în seamă. Simptomul-cheie (agravare din pricina vremii reci, umede) este foarte evident, încât deseori sunt prescrise Kali carbonicum sau Calcarea carbonica în loc de Dulcamara.

Planta-arbust „Dulce-amară”, trăieşte pe marginile apelor, dezvoltarea sa robustă fiind condiţionată de abundenţa în apă de care are nevoie.

Se folosesc ramurile plantei recoltate puţin inainte de inflorire, prin macerare în alcool de 90 grade.

- Sediul de preferinţă: pielea şi mucoasele, în special pielea fină, subţire, de pe faţă, partea dorsală a mâinilor, axilelor, pliurile articulaţiilor, etc. pe care apar iritaţii, roşeaţă, eroziuni şi diverse erupţii – agravate de contactul cu apa rece, putând apare secreţii abundente şi respingătoare.

- Sistemul limfatic, ca şi ţesutul fibro-muscular, sunt puternic interesate, determinând celebrele acuze dureroase de tip reumatismal, specifice unui remediu celebru prin agravarile la frigul umed;

- Constituţie şi tip: pare să prefere persoane tinere, cu piele delicată, de constituţie limfatică, care răcesc uşor, mai ales dintre cei cu fire agitată şi iritabilă, Alţi autori găsesc că pacientul este în general robust, solid şi dominator dar foarte friguroşi şi sensibili la cea mai mică schimbare a timpului.

- Este unul din medicamentele celebrei constituţii hidrogenoide a lui Grauvogl, din care mai fac parte şi remediile: Natrum sulfuricum; Thuja, Causticum, Nux moschata, Rhus toxicodendron, etc.

- schimbarea bruscă a timpului (de la cald la rece şi umed), respectiv la finele verii, toamna, cu zile calde şi nopţi reci şi umede; Alte remedii sensibile; Aranea diadema, Calcarea carbonica, Calcarea phosphorica (mai ales la topirea zăpezii), Natrum sulfuricum, Nux moschata, Rhododendron, Rhus toxicodendron.

- Mare nerăbdare, dorinţă nerăbdătoare de un obiect oarecare pe care-l aruncă cu furie după ce l-a obţinut (Chamomilla, Cina, Rheum, Staphysagria)

- O oarecare stare de confuzie mentală, cu dificultarea de a găsi cuvântul potrivit, în timpul vorbirii.

- În timpul întrevederii cu medicul discuţia se axează în jurul grijilor şi neajunsurilor pacientului legate de familie. E dificil să îl întrerupi pe pacient din aceste divagaţii pentru a-l face să vorbească de propriile probleme de sănătate.

- Somnolenţă cu frecvent căscat în timpul zilei şi insomnie şi somn agitat, cu vise înfricoşetoare.

- Cruste groase brune gălbui pe pielea capului, pruriginoase, sângerând cu uşurinţă, putând duce la căderea părului;

- Dureri de cap surde, presive spre exterior, însoţite de stări de lâncezeală, senzaţie de frig general cu căldură cefalică şi greţuri;

- Ca localizare pot apare oriunde dar preferă zona occipitală şi ceafa; Ele au caracterul cunoscut al durerilor reumatismale, influenţate de vremea rece şi umedă.

- Ameţeli (vertij) dimineaţa la sculare, cu stare de slăbiciune şi tremurături (Bryonia, Lycopodium).

- Iritaţie conjunctivală, conjunctivită, ptoza pleoapei superioare – acuze legate de condiţiile atmosferice specifice remediului;

- Ochii sunt extrem de sensibili la lumină, care se irită şi inflamează uşor.

- Nevralgie facială cu dureri agravate de frigul umed, care se întind spre urechi şi sunt precedate de senzaţia de rece a părţilor atinse (Agaricus);

- Dureri deşirante de nevralgie facială survenind după dispariţia bruscă a erupţiilor de pe faţă.

- Hipersalivaţie, cu nevoia de a înghiţi sau de a scuipa, raclând gâtul, mai ales după contactul cu frigul;

- Saliva este vâscoasă şi urât mirositoare, putridă, remediul fiind foarte indicat în stomatita mercurială, agravata de vremea umedă;

- Acuze gastrice severe, cu regurgitaţii şi senzaţie de constricţie esofagiană şi vomismente mucoase, căldură şi anxietate locală;

- Colici abdominale însoţite de senzaţia de tăieturi – ce survin după expunerea la frig umed;

- Durerile sunt însoţite de gaze, borborisme şi alte senzaţii locale ce se ameliorează după evacuarea flatusurilor;

- Diarei mucoase, cu scaune verzi sau gălbui, ce survin vara, după ploi sau nopţi răcoroase - sau după dispariţia terapeutică a unei erupţii;

- Este celebră alternanţa, la acest remediu, a unui episod diareic,, cu o erupţie sau cu dureri reumatismale.

- Nevoi frecvente de a urina, cu micţiuni dureroase, picătură cu picătură, apărute după expunerea la frig umed; Urinează imediat la frig;

- Obstrucţie nazală după contactul cu frigul rece, după ploaie, cu dorinţa de a respira aer cald;

- Coriză uscată, după expunerea la frigul umed, cu senzaţia astupării narinelor;

- „Boala de fân” de la finele lunii August. Apărută în circumstanţele remediului.

- Durere constrictivă epigastrică, în timpul tusei, obligând pacientul să apese puternic cu mâna pe zona dureroasă;

- Tuse agravată semnificativ de frigul umed – precum şi tusea seacă de iarnă sau de toamnă, accentuată de frigul umed, extrem de sâcâitoare.

- Rigiditate (înţepenire) şi redoare a cefei, umerilor, după expunerea la frigul umed, torticolis (Calcarea carbonica, Lachnantes, Nux vomica, Rhus toxicodendron);

- Dureri de spate, în zona renală, ca şi când a stat indelungat în poziţie fixă, aplecat;

- Dureri surde, continui, în membre, sau tracţionante, agravate sau întreţinute de frigul umed, seara înaunte de miezul nopţii şi în repaos, ameliorate de mişcare;

- Dureri reumatismale, mai degrabă musculare, decât articulare, însoţite de senzaţia de frig, survenind sau agravându-se de timpul friguros şi umed.

- alergii şi afecţiuni herpetice, apărute în locuri cu pielea fină şi delicată, după frig umed;

- Placarde eruptive, cu scuame umede, cu prelingeri, după grataj, agravate de apa rece şi de atingere;

- Erupţii umede pe faţă, părţile genitale, mâini, etc. (Graphites, Croton tiglium,Hepar sulfur, Calcarea carbonica, Mezereum, Rhus toxicodendron, etc. )

- Adesea pot fi atinşi ganglionii gâtului, axilari şi inghinali, măriţi de volum, după frigul umed sau ploios.

Remediul urmează bine după: Calcarea, Bryonia, Lycopodium, Rhus toxicodendron, Sepia.

Se înrudeşte cu Natrum sulfuricum, prin releul umidităţii şi tendinţa astmatică şi diareică, precum şi cu Thuja pentru manifestările cutanate.